Displazia coxo-femurala - Recomandari

        Displazia coxo-femurala (HD) este o afectiune ce se intalneste la toate rasele canine. Deosebit de frecventa este la rasele mari si se combate de catre cluburile specializate de rasa prin selectie. Ea se manifesta clinic printr-o artroza cronica deformata a articulatiei soldului si este considerata o afectiune polifactoriala transmisibila genetic. Aceasta inseamna ca pe langa predispozitia transmisa genetic de a suferii de aceasta afectiune se adauga si alti factori. Acesti factori pot fi conditionati ( dependeti ) de crestere si medicamentatie, precum si de alimentatie. Din pacate, la ora actuala nu este posibila o diagnosticare din faza incipienta, astfel crescatorii sau proprietarii responsabili trebuie sa cerceteze predispozitiile genetice ale catelului. Din acest motiv este imperios necesar ca inainte de a cumpara catelul sa se cerceteteze, in prealabil rezultatele parintilor. La cele mai multe rase aceste date se pot extrage din actele de origine. Cu cat mai multe generatii prezinta un grad mic, sau inexistent de displazie, cu atat sunt sansele mai mari de a achizitiona un catel ce nu va suferii de aceasta boala ( cu toate ca legile geneticii nu ofera nici o garantie ).
in urma acestei verificari prealabile indispensabile, catelul de cca. 8 - 12 saptamani este adus in noul sau camin. Desigur el trebuie sa beneficieze de cele mai bune conditii de dezvoltare atat psihica cat si fizica, mai ales daca vrem ca mai tarziu sa-l supunem unor sarcini importante. Sfaturile cu privire la alimentatie, ades contradictorii, chiar daca bine intentionate, aduc prima nesiguranta. Pericolul este foarte mare, ca din prea multa dragoste cainele nostru sa primeasca o alimentatie unilaterala, compusa numai din carne si organe, sau prea variata, compusa din diferite bunatati, resturi de mancare sau ciocolata. Prin aceste metode de alimentatie se ajunge foarte usor la un aport dezechilibrat de vitamine si calciu.In orice caz ar fi bine ca numai medicul veterinar al cainelui sa va sfatuiasca cu privire la alegerea cea mai potrivita pentru cainele dvs. . Medicul veterinar va explica necesitatea adoptarii unui sistem echilibrat de alimentatie pentru cainele dvs. mai ales in perioada de crestere. Parerea actuala a specialistilor despre alimentatia raselor ce cresc repede consta in recomandarea de a folosii o mancare echilibrata, bogata in saruri minerale, vitamine, albumina, grasimi si hidrocarburi. Trebuiesc evitate adaosuri de saruri minerale ce duc la dereglari de crestere si dureri in articulatii.In cazul respectarii indicatiilor de baza ale alimentatiei, nu apar in mod normal afectiuni de genul celor descrise mai sus. Totusi trebuie sa avem in vedere ca pana la varsta de 8 - 9 luni, cainele nostru trece, in timp scurt, printr-o perioada a dezvoltarii ce se poate compara cu primii 14 ani din viata unui om. Din nou atragem atentia ca in aceasta perioada sa nu se supuna cainele la efort prelungit. Datorita faptului ca in aceasta perioada dezvoltarea musculaturii si a articulatiilor ramane in urma dezvoltarii osaturii, se remarca uneori la animale tinere un mers necoordonat sau greutati la ridicarea de pe sol. Cu inaintarea in varsta si dezvoltarea corespunzatoare a musculaturii, in general intre 11 si 15 luni, dependent de rasa, aceste manifestari dispar. Animalele ce ar putea fi banuite de HD, se misca cu precadere in apropierea solului; in galop, topaie ca iepurii si evita scari abrupte sau sarituri. Daca aceste simptoame sunt foarte dezvoltate, se recomanda examinarea timpurie a articulatiilor de catre un medic veterinar specialist. Acesta poate decide daca se pot reduce durerile printr-o interventie chirurgicala sau printr-un program special de dezvoltare a musculaturii sau va poate sfatuii sa renuntati, spre binele cainelui, la practicarea unui sport canin. Decizia finala cu privire la existenta HD-ului nu se poate lua decat la un animal adult in varsta de 12 pana la 18 luni. Sfatuim pe toti detinatorii de caini sa efectueze aceste verificari, chiar daca nu au intentia de a devenii crescatori. Cu cat mai multe afectiuni sunt descoperite din timp, cu atat mai usor se poate trece la indepartarea lor.

ALIMENTATIE SI DISPLAZIE COXO-FEMURALA

        Displazia coxo-femurala ( HD ) este fara indoiala o maladie transmisa genetic. Totusi s-a stabilit prin cercetare, ca alimentatia cainelui tanar, mai ales in primele luni de viata, influenteaza si induce modificari in articulatii. Alimentatia necorespunzatoare, mai ales la rase mari, duce la modificari ale articulatiilor si ale oaselor, nu numai ale soldului, ci si in alte locuri ca de ex. articulatia omoplatului ( Osteochondrosis dissecans ), la coloana vertebrala
( Enostose asa numitul sindrom Wobbler ), deficiente de osificare ( chisita moale sau deviata ).
in concluzie, alimentatia influenteaza deci mai putin o singura articulatie, ci mai degraba toate articulatiile si scheletul cainelui. Alimentatia cainelui tanar trebuie sa fie in concordanta cu nevoile organismului.
in aceasta problema sunt importanti 2 factori :
  - Alimentarea cu energie, are o mare importanta datorita faptului ca influenteaza si regleaza viteza de crestere.
  - Alimentarea optima cu materiale hranitoare specifice ( de ex. saruri minerale, vitamine, albumina, ...).
  - Important este ca aceste elemente sa se afle intr-un raport optim. Aceasta inseamna ca nu trebuie sa fie nici mai mult nici mai putin decat este nevoie.


ALIMENTAREA CORECTA CU ENERGIE

        La ora actuala se considera ca la baza multor boli ale scheletului sta un prea mare aport de energie.
Aceasta problema apare evident atunci cand animalul tanar este hranit " ad libitum", adica atunci cand animalul mananca atat de mult cat vrea. Chiar si in cele mai omogene cuiburi exista " mancai " foarte mari, care cresc foarte rapid in greutate ( in comparatie cu fratii de cuib ).
Astfel de animale sunt deosebit de periclitate!
Cresterea rapida in greutate poate duce la o suprasolicitare a osaturii, a articulatiilor si a tendoanelor inca insuficient dezvoltate. Cele mai multe maladii ale scheletului, inclusiv Displazia, apar la rasele mari, cu o crestere rapida, la care aparatul locomotor este supus unor solicitari deosebite. Acest lucru nu este influentat numai de greutatea corporala prea mare in raport cu varsta, ci si de dezvoltarea musculara ce nu se afla in concordanta cu solicitarile specifice varstei.In special masculii ce apartin acestor rase inclina la modificari ale scheletului. Noi rezultate ale cercetarii au stabilit ca nu numai actiunile mecanice, ci si supradozarea alimentarii cu energie ( ce duce la modificari hormonale in organism si influenteaza dezvoltarea acestor parti componente ale scheletului, facandu-le mai sensibile la boli si suprasolicitari ) influenteaza scheletul si in special articulatiile. Acum desigur trebuie sa punem intrebarea daca o alimentare redusa cu energie duce la o diminuare a gradului de displazie. Conform observatiilor actuale efectuate de ex. la Ciobanesti Germani si Retriveri pe animale, care nu au fost crescute intensiv, s-a putut observa o diminuare a problemelor legate de schelet, articulatii, inclusiv a HD-ului.

DE O IMPORTANTA PRIMORDIALA ESTE CA VITEZA DE CRESTEREIN PRIMELE 6 - 8 LUNI SA FIE MAI LENTA !.
        Marimea definitiva a cainelui nu este influentata de o crestere mai lenta in primele luni de viata. O viteza mare de crestere, datorata unui surplus de energie, nu se materializeaza neaparat printr-o ingrasare a cainelui. Animalele arata mai degraba "puternice" si "bine dezvoltate". De aceea, in practica, este foarte greu de cuantificat nivelul de alimentatie si stabilirea cantitatii optime de mancare. Pentru unele rase exista "greutati standard" ( la ora actuala se publica pe majoritatea ambalajelor de mancare pentru caini tineri tabele de greutati / varste ) ce folosesc drept comparatie. Atunci cand aceasta nu se intampla, se poate considera ca regula : La cainele tanar trebuie ca, coastele, ca si vertebrele sa fie palpabile, sa nu dispara sub un strat de grasime. O viteza moderata de crestere nu inseamna in nici un caz ca animalele sa fie infometate! Aici ne bazam pe spiritul de observatie al proprietarului.

Traducere si adaptare
Bogdan Nitescu