Probleme de comunicare

        Stapanul este nervos, catelul pare incapatanat si neascultator, devine anxios... neplacerile ce rezulta din proasta comunicare intre stapan si caine sunt multiple. "Codurile canine" sunt foarte diferite de cele umane. Omul trebuie sa invete sa isi inteleaga perfect animalul si sa se puna in locul lui, cea mai des intalnita si grava eroare fiind cea de a antropomorfiza reactiile cainelui. O proasta comunicare intre stapan si cainele sau este originea unui mare numar de tulburari comportamentale ale animalului. Omul interpreteaza eronat atitudinea cainelui, cainele nu poate intelege ce ii cere stapanul. Cel mai simplu exemplu, pentru a va face sa intelegeti ce simte cainele atunci cand dumneavoastra nu va exprimati in asa fel incat el sa inteleaga, ar fi sa va ganditi cum v-ati simtii daca v-ati afla in China si nimeni in jur nu va intelege limba, iar dumneavoastra nu stiti nici un cuvant in chineza. Dar nici acest exemplu nu este pe de-a intregul edificator, caci, in afara de faptul ca animalul nu poate vorbi - nici celelalte mijloace ale noastre de comunicare nu ii sunt cunoscute de la bun inceput. Acesta este motivul pentru care este obligatoriu ca stapanul sa fie constient ca omul este cel care trebuie sa isi inteleaga cainele si nu invers.

        Oameni fiind avem suparatoarea tendinta de a folosi in primul rand comunicarea verbala, chiar si atunci cand ne adresam unui caine. Or, pentru companionul nostru, un cuvant izolat din context nu are nici o semnificatie. Ca sa nu mai vorbim ca propozitiile, frazele, discursurile ii sunt si mai greu de inteles. Atunci cand folosim cuvinte, trebuie sa ne asiguram ca el poate face legatura intre cuvantul pronuntat si reactia pe care noi dorim ca el sa o aiba la auzul acelui cuvant. Intonatia si ritmul vocii sunt un element para-verbal foarte util pentru ca animalul sa inteleaga daca ceea ce am spus este o recompensa, o incurajare sau, dimpotriva, o dezaprobare. Comunicarea non-verbala este reprezentata de expresia corporala (gesturi, mimica faciala, privire etc). Numai combinatia intre cele trei elemente - verbal, para-verbal si non-verbal, poate da un sens comenzii pe care stapanul o emite, dorind ca animalul sa o execute. Trebuie sa tineti minte intotdeauna ca gestul este elementul primordial pentru ca animalul sa inteleaga comanda data.

        Stapanii au deseori tendinta de a supraestima capacitatea cainilor de a ne intelege, in principal capacitatea lor de a intelege cuvintele. In aceste conditii se multumesc sa ii transmita cainelui un ordin verbal si, apoi, se mira ba, mai rau, se enerveaza vazand ca animalul nu executa ce i s-a cerut. Au impresia ca animalul lor este incapatanat sau chiar prost cand, de fapt, bietului animal nu i s-a dat nici o sansa sa inteleaga mesajul pe care stapanul i l-a transmis. Pe de alta parte, multe dintre semnalele emise de caine sunt prost intelese de stapan. Cand cainele invita pe cineva la joc, in felul lui "cainesc", prin latraturi, mormaieli si topait, mesajul lui este deseori interpretat invers, drept o amenintare, o actiune agresiva. Si acesta este doar unul dintre exemplele menite a va face sa intelegeti de ce un stapan trebuie sa invete sa cunoasca si sa recunoasca modurile de comunicare ale cainelui si semnificatiile lor pentru a putea face diferenta intre atitudinile dominante, provocatoare, agresive si cele de supunere si bunavointa. Daca stapanul nu invata aceste lucruri, contradictiile si neintelegerile vor fi foarte frecvente si ii vor induce animalului stres si tulburari de comportament: agresivitate si anxietate.

        Astfel, numeroase cazuri in care cainele a muscat au fost provocate de totala contradictie intre mesajele si reactiile cainelui si stapanului. De exemplu: daca veti continua sa corectati (sau sa pedepsiti) un caine care s-a supus si s-a refugiat in culcusul lui, acest comportament al dumneavoastra este total de neinteles pentru caine - in haita, exemplarul care s-a supus, recunoscandu-se dominat, si s-a retras de la locul conflictului, este lasat in pace, continuarea pedepsirii fiind atipica pentru comportamentul de haita. In consecinta, daca este batut dupa ce s-a supus, cainele este obligat sa se apere, muscand. Neintelegand nimic din ce se intampla, stapanul isi simte pozitia contestata si vrea sa corijeze din nou cainele, lovindu-l inca o data. Acesta este un exemplu tipic de lipsa totala de intelegere reciproca si, din pacate, asemenea situatii apar foarte frecvent. Trebuie sa se faca foarte bine diferenta intre un caine care se apara si unul care vrea sa domine, caci exista si asemenea situatii. Sunt stapani pe care cainii lor ii mai musca din cand in cand, dar ei nu fac mare caz din asta: "eh! L-am enervat si m-a ciupit un pic". Din punctul de vedere al acestor stapani care refuza sa inteleaga realitatea, "ciupitul" ne este acelasi lucru cu muscatura. Si totusi realitatea este alta: un caine care "ciupeste", chiar fara sa raneasca, este un caine dominant, care stie foarte bine sa isi dozeze forta. Dimpotriva, cainele care doar incearca sa puna la indoiala pozitia de sef de haita a stapanului va musca, facand priza si-l poate rani pe cel muscat, mai ales daca persoana respectiva isi trage bratul pentru a scapa. In ciuda ideii pe care v-ati fi putut-o face, este mult mai usor sa puneti la punct si sa va impuneti in fata unui caine care s-a repezit si a muscat decat in fata celui care isi demonstreaza autoritate ciupind ori de cate ori ati facut gesturi care nu i-au convenit.

        Am spus ca proasta comunicare poate avea consecinte asupra caracterului cainelui, mai ales asupra echilibrului sau psihic. Sa luam exemplul unui caine care sufera atunci cand stapanul nu este prezent (fenomenul se numeste anxietate de separare). Cainele isi va manifesta aceasta stare in moduri foarte suparatoare: cand este lasat singur urla, roade, distruge, urineaza si defeca in casa. La intoarcerea stapanilor el poate adopta diferite atitudini: se bucura sau, daca in asemenea situatii a fost pedepsit, se ascunde, ca si cum s-ar simtii vinovat, sau pare "rusinat". Aceste manifestari, pe care stapanul le interpreteaza drept culpabilitate nu sunt, de fapt, decat gesturile tipice prin care, in haita, cel dominat incearca sa castige bunavointa sefului (cap plecat, coada intre picioare, urechile pe spate, usoare gemete, chiar mici scapari emotionale de urina) si nicidecum nu inseamna ca animalul se simte vinovat de ceva. Cu toate acestea stapanul antropomorfizeaza situatia si tese pe marginea ei un intreg scenariu: cainele "s-a razbunat" magaru', pentru ca l-am lasat singur si acum isi cere scuze pentru ce a facut, sperand ca o sa scape de pedeapsa. Tot acest scenariu nu are nici o legatura cu realitatea, nu are nici o legatura cu ceea ca s-a intamplat in mintea bietului caine debusolat de sindromul anxietatii de separare. In consecinta, este inutil, chiar daunator, sa faceti scandal si sa pedepsiti cainele. Orice pedeapsa care nu intervine in momentul imediat urmator faptei este o prostie care nu va ramane fara consecinte: cainele nu face legatura intre pedeapsa si stricaciunile comise, ci va asocia intoarcerea stapanului iubit cu o portie de bataie garantata. Tot acest complex va amplifica problemele psihice ale cainelui.

        Iata care ar fi principalele "directive" pentru a comunica in mod corect cu cainele dumneavoastra Mesajul trebuie sa fie clar si pronuntat cu o intonatie corecta, adecvata. Folositi cuvinte nu fraze si insotiti cuvintele cu gesturi si intonatii care sa exprime aceeasi idee. Contradictia intre gesturile, cuvintele si intonatia folosite va fi o sursa inevitabila de neintelegere, deoarece daca semnalele sunt ambigui sau contradictorii, cainele, care nu intelege cuvinte, va putea interpreta doar gesturile si intonatia vocii, spre exasperarea stapanului care "cu cuvintele lui" dorea sa-si faca animalul sa inteleaga cu totul altceva.

        In fine, este extrem de important ca mesajul transmis cainelui atunci cand vreti ca el sa faca un anumit lucru, sa fie constant si reproductibil: cea mai mica variatie (o diferenta de o litera, un alt gest, o alta intonatie) poate crea confuzie, poate induce cainele in eroare. De exemplu: l-ati invatat (sau instructorul l-a invatat) sa se aseze pronuntand cuvantul "Sezi", cu o intonatie puternica, asociat cu un anumit gest al mainii - acelasi ansamblu cuvant-intonatie-gest se va pastra ori de cate ori veti cere cainelui sa sada.

Pentru a fi bine inteles, eliminati orice atitudine incoerenta:

- Nu veti bombani cainele in timp ce-l mangaiati. Totodata, nu il veti privi drept in ochi atunci cand il sanctionati;

- Cand ii dati un ordin nu va aplecati prea mult deasupra lui si nu ingenuncheati. Cainele va asocia aceste gesturi cu o invitatie la joaca;

- Este o eroare sa mangaiati si sa vorbiti linistitor unui caine care s-a speriat. Aceste atitudini il vor incredinta ca se afla in pericol, de indata ce vreti sa-l protejati, ceea ce ii va accentua spaima;

- Cand chemati cainele nu utilizati un ton agresiv, nu lasati sa vi se intrevada enervarea atunci cand il strigati si el nu a venit la prima comanda, caci el va percepe imediat iritarea dumneavoastra si nu va mai avea nici un chef sa vina. Este o greseala extrem de grava sa pedepsiti cainele care vine abia dupa mai multe apeluri: va face imediat asocierea gresita intre venirea la comanda si pedeapsa. In schimb nu ezitati sa il felicitati, sa il recompensati ori de cate ori vine, chiar daca l-ati strigat de mai multe ori;

- Niciodata nu veti pedepsi, nu veti recompensa si nu veti administra medicamente cainelui atunci cand se afla in culcusul lui. Fiti logic: ii cerem sa respecte ierarhia de haita (familia), trebuie in schimb, sa o respectam si noi.