Dresaj - Aportul

Toate exercitiile de dresaj canin se bazeaza pe specularea unor instincte preexistente in bagajul genetic al cainelui. Astfel cainele fiind un animal de prada pe care o vaneaza prin alergare, are dezvoltate instincte de scotocire, urmarire, posesiune, de mutare a prazii etc. Cainii aportori alearga dupa obiectul de aport, il iau in gura si il aduc conductorului (la vanatoare secventa de debut este alergarea pentru gasirea prazii, apoi o ucid, o mananca partial, iar o parte o ascund sau o aduc la vizuina cu pui).
Pentru a beneficia mai bine de aceste instincte primare, pregatirea cainelui pentru aport trebuie inceputa timpuriu, dar avand pretentii adecvate varstei acestuia.

Aportul de pe sol

Cum se executa in conditii de concurs
Conductorul primeste butucelul de aport de la arbitru. La preluarea obiectului de aport, cainele trebuie sa mearga impreuna cu conductorul. Pana la comanda “Aport” cainele trebuie sa stea linistit in pozitie de baza langa conductor. Butucelul trebuie aruncat la cel putin 10 pasi distanta. Comanda “Aport” trebuie data numai atunci cand butucelul sta nemiscat. Cainele trebuie sa fuga repede la butucel, sa-l ridice imediat si sa-l aduca rapid si direct conductorului. Cainele trebuie sa se aseze aproape si direct in fata conductorului si sa tina butucelul in gura pana cand conductorul i-l cere (3sec.) prin comanda “Lasa”. Conductorul preia butucelul. Dupa scurgerea timpului regulamentar de asteptare, conductorul trece cainele in pozitia de baza.
Aparent este foarte simplu – cainele trebuie sa recupereze un obiect aruncat de stapan pentru a i-l aduce inapoi. Doar la prima vedere pare simplu, caci in realitate este un exercitiu foarte complex care necesita multa rabdare si tact din partea stapanului.
Cea mai dificila problema de rezolvat este data de faptul ca, in general, cainii invata usor sa recupereze obiectul, dar au tendinta sa nu vrea sa-l lase. Aceasta se poate intampla deoarece se instaureaza o relatie de exclusivitate „egoista” fata de obiect.
In timpul aportului pot apare diverse situatii in functie de caracterul cainelui si de relatia afectiva dintre el si stapanul sau: cainele recupereaza obiectul dar se apropie de conductor intr-o atitudine de independenta geloasa; atunci cand exista (asa cum si trebuie) o puternica legatura afectiva intre om si caine, ne lovim de urmatoarea problema: cainele pleaca rapid sa recupereze obiectul, il prinde, dupa care isi invita stapanul la o joaca de-a "prinde-ma"; cainele recupereaza obiectul, face cateva manevre de apropiere dar pastreaza o distanta de siguranta care sa-i permita o fuga rapida daca stapanul are cumva intentia sa-l „corijeze”. Evident ca pot apare mult mai multe situatii decat cele descrise mai sus.
In orice caz, exista momente in care se dezvolta la animal un soi de conflict interior intre tendinta de posesie, pe de o parte si legatura afectiva, pe de alta parte. Exact in momentul in care acest conflict atinge paroxismul trebuie sa intervenim cu tact si putere de convingere. O asemenea atitudine necesita abilitate, in masura in care tensiunile emotive contradictorii nu trebuie sa se transmita mutual de la unul la celalalt (evident om – caine) ci, dimpotriva, relatia trebuie sa se armonizeze, iar tensiunile trebuie sa dispara (este datoria exclusiva a stapanului).
Primul pas consta in trezirea interesului cainelui pentru obiectul care trebuie aportat. Este suficient sa-i treziti curiozitatea si dorinta de a prinde, proprie animalelor de prada. Sa-l facem sa alerge dupa obiect si sa-l prinda, este foarte usor. Mai greu este sa-l facem sa vina la noi, dar nici acesta nu este o filozofie, deoarece se poate realiza simplu, prin cateva manevre rapide de indepartare (putem alerga usor cu spatele, inepartandu-ne de caine) sau printr-o atitudine susceptibila sa-l atragem, sa-i trezim interesul.
In cazul in care avem un caine un pic prea independent sau cam incapatanat, prinderea de zgarda a unei lese lungi sau a unei cordeline poate fi foarte utila.
Fara sa facem rabat de la fermitate, trebuie sa realizam intre noi si caine o legatura afectiva pozitiva. Pentru acesta, avand cainele alaturi, folosim cuvinte rostite pe un ton cald si incurajant, iar mangaierile fac doar bine.
De cele mai multe ori atunci cand se intoarce cu aportul, cainele isi pune corpul intre noi si obiectul tinut in gura, sau daca este in pozitia „Şezi”, intoarce capul, tot pentru a apara posesia obiectului. Aceasta atitudine nu trebuie contracarata cu forta: doar o legatura afectiva puternica poate sa previna si/sau sa atenueze aceasta neincredere a animalului. Faza de „destindere” poate fi lunga si comporta momente de mare incredere ca si perioade de suspiciune. Doar cu mare rabdare aliata cu o atitudine calma, poate atenua tensiunile si permite un raport de incredere destins.
Acum avem cainele langa noi cu obiectul in gura. Numai cand se arata cooperant putem incerca recuperarea obiectului. Inca odata trebuie sa avem multa rabdare, deoarece cu siguranta vor fi necesare mai multe tentative. Trebuie sa fim foarte fermi, sa evitam enervarea sau sa devenim „agresivi”. Daca este necesar, putem aplica cu degetele o usoara presiune pe dinti, pentru a extrage obiectul din gura cainelui. In tot acest timp nu trebuie sa dam cainelui nici cea mai mica senzatie de ezitare.
In momentul in care obiectul schimba proprietarul, nivelul instinctului posesiv al cainelui creste din nou, de data aceasta vertiginos si trebuie canalizat prin reinceperea completa a exercitiului. Lucru foarte usor deoarece eu nu am vazut caini care sa nu doreasca sa continue jocul.
Baza tuturor exercitiilor de „Aport” se gaseste, asa cum am vazut, in instinctul de posesie care, printr-o educare adecvata, trebuie sa se transforme progresiv intr-un comportament complex, lipsit de orice frustrare.
Dupa mai multe repetitii, cainele trebuie sa inteleaga ca momentul aruncarii obiectului nu este decat inceputul unei succesiuni de faze ale jocului, in care omul are un rol esential, cel putin de aceeasi importanta cu obiectul propriu zis. Doar dupa ce a inteles asta putem trece la perfectionarea diverselor faze ale exercitiului: sa nu plece decat dupa comanda „Aport”; sa se intoarca fara ezitari si fara sa joace obiedctul in gura; sa vina in fata conductorului, cat mai aproape, adoptand pozitia „Şezi”; sa dea drumul obiectului numai la comanda „Lasa”; sa adopte pozitia de baza dupa ce butucelul de aport este in posesia conductorului.
Invatarea acestui exercitiu se poate face si in alte feluri.
In armata, cainii de serviciu invatau un „aport fortat”, folosindu-se stimuli punitivi, dezagreabili pentru caine. Mai mult aceasta tehnica este dificil de aplicat si cere ca dresorul sa fie foarte competent si cu mare experienta. De exemplu, avand cainele la picior i se punea fortat butucelul in gura, se pleca la „Pas” conductorul tinand obiectul in gura cainelui. Doar dupa ce acesta invata sa tina singur butucelul se trecea mai departe.
Pericolul ca astfel invatat, un caine are mari sanse sa lucreze fara placere si cu coada intre picioare. Dar acesta sunt lucruri minore atata timp cat sunt aplicate de fel de fel de idioti. Imi amintesc cu mare neplacere de o discutie avuta, mult timp in urma cu un „sta’major” care spunea cu aplomb tipic de „caprar”: - ii bag o zgarda in gat de deschide gura ca crocodilul si ii pun iute aportu-n gura. Daca nu-l tine, i-l leg cu sfoara de gura si merg asa cu el pana face spume”
Este tragic dar din nefericire chiar si acum exista mai putini dresori decat caprari care folosesc ca unica tehnica sutul in burta denumita popular metoda „Picior”.
In final va mai atrag o data atentia: daca nu puteti dresa singur cainele, aveti mare grija la cine apelati.


Aportul cu motivatie inversata

Multi proprietari de caini se plang de faptul ca nu reusesc sa recupereze, de la caine, butucelul de aport si ca acest element de examen le da mari batai de cap. Ba chiar ajung sa faca urmatoarea socoteala: la proba de subordonare se acorda maxim 100 puncte. Ca sa reusesc trebuie sa obtin minim 70 puncte. Pentru aport se acorda 25 puncte. Deci, daca nu fac deloc proba de aport, trebuie ca in rest sa lucrez foarte bine pentru a ma incadra in punctajul minim necesar. Unii pretinsi dresori isi inchipuie ca un pic de duritate ar fi suficient, numai ca o asemenea solutie este absolut rusinoasa. Ca sa nu mai spunem ca putini sunt (sper) stapanii care ar accepta sa le aplice cainilor un asemenea tratament. In plus, „metoda” are si marele dezavantaj ca animalul va executa comenzile timorat (daca nu cumva se blocheaza si refuza sa se mai apropie de obiectul de aport) iar arbitrul va penaliza aspru un asemenea comportament, mergand pana la excluderea din examen. In concluzie, ne ramane doar solutia de face un exercitiu de imaginatie, gasind o rezolvare ingenioasa a problemei.
Asa cum spuneam in numarul trecut, in timpul aportului pot aparea diverse situatii, in functie de caracterul cainelui si de relatia afectiva dintre el si stapanul sau. De exemplu, cainele recupereaza obiectul, dar se apropie de conductor intr-o atitudine de „independenta geloasa”; sau, atunci cand exista (asa cum si trebuie) o puternica legatura afectiva intre om si caine, ne lovim de alta problema: cainele pleaca rapid sa recupereze obiectul, il prinde, dupa care isi invita stapanul la o joaca de-a „prinde-ma”. Este posibil si ca animalul sa recupereze obiectul, sa faca apoi cateva „manevre de apropiere”, dar pastreaza o distanta de siguranta care sa-i permita o fuga rapid in cazul in care stapanul are cumva intentia sa-l „corijeze”. In toate aceste cazuri, stapanii nu reusesc sa fie suficient de interesanti pentru cainii lor, sau nu au tactul si rabdarea necesare pentru a reusi. Lor le propun urmatoarea metoda.
Alegeti un teren fara factori stresanti (alti caini, copii care se joaca etc.). Jucati-va cu cainele, folosind in permanenta butucelul de aport. Acesta nu trebuie sa paraseasca mana dumneavoastra. Folosind vocea si atitudinea, aveti grija sa fiti cat mai interesant pentru caine. Provocati-l la joaca folosind butucelul. Atunci cand cainele pune gura pe el incurajati-l, dar nu lasati butucelul din mana. Este esential ca animalul sa asocieze aceasta distractie cu butucelul din mana stapanului, dar atentie, de data aceasta motivatia este „stapanul se joaca cu mine numai atunci cand are chestia aia in mana”. Dupa un timp, legati cainele de ceva (un gard, un pom), indepartati-va cativa metri (nu prea mult) si lasati jos butucelul, in asa fel incat cainele sa il vada! Atentie, aceasta actiune trebuie facuta cat mai natural si fara sa bagati cainele in seama. Apoi mergeti, dezlegati cainele si nu ii mai acordati nici o atentie. Orice giumbuslucuri ar face, oricat s-ar stradui sa va provoace la joc, trebuie sa ramaneti indiferent. La un moment dat, cu siguranta, va vedea butucelul, il va lua si vi-l va aduce, ca doar avandu-l in mana v-ati jucat impreuna pana atunci! Abia dupa ce face acest lucru, „explodati” de veselie, luati butucelul si reincepeti joaca, revenind la conditiile initiale.
Sper ca ati inteles de ce am alea acest titlu „Aportul cu motivatie inversata”! In cazul acesta motivatia nu mai este obiectul de aport ci joaca cu stapanul. Practic obligam cainele sa ne „motiveze” pentru ca sa ne jucam cu el. Mijlocul pe care il oferim cainelui pentru a ne motiva (pe noi, stapanii) este butucelul de aport.
In final, haideti sa facem o scurta recapitulare a acestui exercitiu:
Scopul: la proba de aport, cainele trebuie sa se intoarca repede, vioi si vesel, sa predea in acelasi stil butucelul de aport in mana stapanului.
Locul de desfasurare: zone fara factori de distragere a atentiei.
Motivatia: stapanul nu se joaca cu el decat atunci cand are butucelul in mana.
Ca se distram putin, „Punctul de vedere al cainelui”: uite eu iti dau chestia asta pentru ca tu sa te joci cu mine.
Dupa ce cainele ne aduce butucelul fara probleme, revenim la exercitiile expuse despre aport in numarul trecut, si va mai avertizam inca o data: oricat de mult v-ati bucura de o executie corecta, nu inseamna nimic daca nu va exteriorizati. Manifestarea entuziasmului trebuie sa fie debordanta. Poate veti vedea unele priviri ironice, dar cainele dumneavoastra a obtinut punctajul maxim. Asa ca trebuie sa va spuneti: voi radeti, dar eu castig!