Ierarhia corecta este baza convietuirii armonioase

        Marea majoritate a problemelor pe care stapanii le au cu cainii lor se datoreaza unor greseli elementare comise în educatia animalului si, mai ales, faptului ca lumea nu întelege ca un caine, indiferent de „gabarit”, trebuie sa vada în stapanul sau un lider, sa-l considere seful haitei. Chiar daca evenimentele dramatice care au drept „faptas” un caine de talie mare sunt cele mai mediatizate, realitatea este ca tocmai cainii de talie sub medie sunt, statistic vorbind, cei mai mari „delincventi”. Necazurile sunt generate de faptul ca majoritatea stapanilor, cand cumpara un pui de caine nu-si pun întrebarea daca vor fi capabili sa se impuna drept sefi în fata cainelui. Iar cand este vorba de un caine de talie mare, necazurile pot usor evolua în adevarate tragedii.

        Cand se urca în pat, nimeni nu poate sa-l dea jos, ba chiar se ajunge la penibila situatie ca stapanii sa-i cedeze locul si sa doarma pe canapea. Cand stapanul pleaca, trebuie sa se mimeze ca duce gunoiul, altfel cainele este primul care tasneste pe usa, face taraboi si pretinde sa fie luat la plimbare. Cand cineva se îmbraca, Azorel sta la panda si fura un ciorap, un pantof, ceva. Recuperarea se face numai prin „schimb de marfuri”, iar de multe ori cedarea obiectului este acompaniata de marait. În parc, cand stapanul îl cheama, cainele vine numai daca are chef. În cel mai bun caz, ordinele sunt ascultate doar daca sunt acompaniate de o recompensa pe care cainele sa o considere suficient de atragatoare. Cainele pretinde sa manance o data cu stapanii, din mancarea stapanilor. Îsi „arata dintii” pentru a proteja un aliment, un obiect sau un loc. Doarme, mai ales peste zi, într-un loc anume ales pentru ca, de acolo, sa poata observa ce se petrece în toata casa. Se urca frecvent cu capul sau cu labele pe umarul stapanului. El este cel care decide cand vrea sa se joace si impune celorlalti sa se joace cu el. Mai rau, de multe ori imita actul sexual folosind ca suport piciorul stapanului. Cand este singur, face marcaje cu urina, si/sau distruge obiecte, mai ales cele care sunt asociate cu plecarea stapanilor. Lista e lunga, iar unii cititori ar putea sa o completeze, si spatiul întregii reviste nu ar fi suficient de încapator...
De ce acesti cainii iau decizii de capul lor si nu asculta, cand, de fapt, ei îsi adora stapanii? Nu este vorba de nici un viciu. Este doar o problema de ierarhie. Iar elementele de comportament descrise mai sus constituie portretul-robot al cainelui care nu are un sef de haita si, drept urmare, încearca sa ocupe el „locul vacant”. Daca nu cumva a facut-o deja...

Ierarhia în haita
        Cainele (adica lupul) este un animal social. În salbaticie, traieste aproape numai în haita. Cazurile de masculi solitari sunt foarte rare si respectivii sunt „elemente antisociale”, care nu au vrut sa se supuna disciplinei de grup.
Într-o haita, fiecare individ are o pozitie bine determinata, de la seful haitei (masculul dominant) pana la ultimul individ. Randamentul, stabilitatea, chiar supravietuirea unei haite sunt determinate, în cea mai mare masura, de autoritatea sefului. În absenta unei ierarhii clare, totul ar lua-o razna, fiecare ar face de capul lui, nu ar mai fi capabili sa-i agoniseasca hrana. Pentru un caine, totul are semnificatie ierarhica. Mancatul, odihna, reproducerea, joaca si asa mai departe, toate sunt determinate de pozitia sociala a fiecaruia. Atunci cand fiecare îsi cunoaste locul si respecta prioritatile dominantului, ierarhia reduce conflictele. Nu trebuie uitat ca, dintre toate carnivorele, cel mai mare randament la vanatoare îl are cainele salbatic, aproximativ 80-90% reusite. Acesta nu se datoreaza în primul rand calitatilor fizice, ci „metodei”, adica sistemului de dispunere a indivizilor în urmarire, sistem care se bazeaza pe pozitia ierarhica a fiecaruia. Dupa ce prada a fost doborata, ordinea accesului la mancare este data tot de pozitia sociala a fiecaruia, dar nu trebuie uitat ca toata haita mananca. Chiar si femelelor care au ramas sa îngrijeasca puii, li se regurgiteaza o parte din prada. Interesant este ca si cainii salbaticiti (maidanezii care au ajuns pe camp sau în padure) adopta acelasi sistem.
Din aceste motive, existenta unei ierarhii si dorinta de a o clarifica sunt înscrise în codul genetic al oricarui caine. În final, anumite diferente comportamentale observate între rase exista datorita faptului ca unele sunt mai „predispuse” la pozitia de sef al haitei decat altele. Şi aceasta are drept principali factori determinanti evolutia acelei rase, utilizarea ei si conditiile de viata pe care le-a avut timp de secole.

Familia este o haita
        Cainele domestic considera familia care l-a adoptat drept propria haita si urmeaza instinctiv legile care guverneaza într-o haita. Daca în familie cainele devine dominant, aceasta se datoreaza acordului inconstient al grupului familial. Nu trebuie neglijat faptul ca, dincolo de caracteristicile rasei, fiecare individ are tendinta, fireasca de altfel, sa avanseze ierarhic. Pentru aceasta se bazeaza pe forta fizica si psihica, pe trucuri si pe un sistem de aliante, dar, mai ales, pe slabiciunea celui pe care vrea sa-l „detroneze” si a carui autoritate o considera insuficienta pentru ocuparea celui mai înalt post. De fapt, tentativa cainelui de a avansa în ierarhie apare, aproape întotdeauna, numai atunci cand seful da semne de slabiciune sau nici macar nu se osteneste sa „faca pe seful”.
Ce trebuie facut ca sa nu ne confruntam cu problemele enumerate la începutul articolului? Raspunsul e simplu: stapanul trebuie sa se comporte ca un sef incontestabil, iar cainele, în mod obligatoriu, trebuie sa se gaseasca pe ultima pozitie în haita pe care noi o numim familie.
Perioada critica este aproximativ între varsta de 6 luni si 2 ani. Dar, indiferent de varsta la care puiul ne intra în casa, trebuie sa stabilim niste reguli clare de convietuire.

Disciplina alimentara
        În haita, fiecare mananca atunci cand îi vine randul, iar seful se hraneste primul. Asadar, chiar daca este pui, cainelui nu i se va da de mancare cu putin timp înainte ca stapanii se aseaza la masa. În schimb, cainele trebuie sa manance doar la ore fixe, numai într-un anumit loc si din acelasi castron; este strict interzis sa i se dea suplimente alimentare între mese, sau sa i se dea „dumicati” din farfuria stapanului. Dupa ce pleaca de la castron si a mai ramas mancare neconsumata, aceasta se lasa aproximativ 10-15 minute, dupa care se ia si se pune într-un loc inaccesibil puiului; la urmatoarea ora de masa, se completeaza cu mancare pana la portia necesara. Atentie! Cainii nu sunt mofturosi - noi îi facem asa. Daca mancarea este bine echilibrata, (cantitatea si calitatea sunt optime), chiar daca animalul refuza sa manance cateva zile, nu este un capat de tara: în final va manca ceea ce noi dorim sa-i dam, si asta fara fasoane. Atata doar ca trebuie sa va asigurati ca refuzul hranei este doar un moft, si nu rezultatul unei probleme de sanatate!
Este obligatoriu sa respectati orarul de masa si sa nu-i lasati mancare peste zi. Mai trebuie stiut ceva, extrem de important pentru stabilirea ierarhiei: cand i se da de mancare, catelul trebuie tinut - de la cateva secunde, pana la 1-2 minute - în fata castronului (ideal este sa stie comanda AŞTEPTĂ, comanda foarte simplu de învatat, dar si un simplu NU este suficient), dupa care i se spune Bravo, mananca!. Suplimentele alimentare date ca recompensa (nu vorbim despre diferitele produse pe baza de vitamine si minerale) sunt admise doar în timpul dresajului, atunci cand dorim ca animalul sa faca asocierea între executarea comenzii si recompensa, în vederea formarii reflexelor conditionate.

Locul catelului
        Culcusul este ales de stapan. Gasiti o zona fara curent sau umezeala, confortabila si care sa nu fie „în drum”. De cate ori se duce acolo, trebuie lasat în pace; respectati-i odihna, dar nu-i permiteti sa doarma pe fotolii, pe pat sau oriunde este deranjant pentru restul familiei. Important este si ca respectivul loc ales sa nu fie un bun „post de observatie”, caci cainele ar putea deduce ca i se acorda un loc privilegiat: controlul vizual asupra membrilor haitei e privilegiul sefului! Daca trebuie pedepsit (ceea ce, de cele mai multe ori, înseamna ca tot stapanul a gresit undeva), cearta sau pedeapsa trebuie sa înceteze atunci cand cainele se duce ”la locul lui”.

Aliante
        Se mai întampla ca un membru al familiei sa vina acasa nervos si sa certe catelul. Indiferent daca are sau nu dreptate, nici un alt membru al familiei nu are voie sa ia apararea catelului. Foarte des se întampla sa auzim: „Ce ai draga? El se bucura ca ai venit acasa si tu îl certi!”. Cei care spun lucruri de acest gen uita sau nu stiu ca în acel moment cainele va întelege ca are un aliat si, instinctiv, va cauta sa avanseze în ierarhia familiei (convins fiind ca el nu este singurul care contesta autoritatea sefului si ca va fi ajutat sa avanseze). Acest gen de aliante se fac frecvent în orice haita (nu vorbesc de cea „umana”, desi... ) si ajuta aliatii sa avanseze, treapta cu treapta.

Plimbarea
        Cand plecam, primul care iese pe usa este stapanul. Este extrem de important sa se tina seama de aceasta regula. Nici un subaltern nu iese dintr-o camera primul, iar seful al doilea! În salbaticie, una dintre prerogativele sefului este stabileasca momentul cand se pleaca si directia. Cand ajungeti în strada, cainele nu trebuie lasat sa faca imediat pipi si nici sa alega el directia în care mergeti. Cand îl lasati sa-si faca nevoile, e util sa-i dati si comanda LIBER: chiar daca ramane în lesa, asta înseamna ca are voie sa umble pe unde vrea. Atentie, acest “pe unde vrea” este limitat de lungimea lesei. În nici un caz nu trebuie sa va tarasca pe unde îl taie capul! În aceasta situatie, LIBER înseamna ca nu merge la pas, ca îsi poate face nevoile si poate mirosi copacii si tufisurile, dar atat! Nici în parc nu trebuie lasat 1-2 ore sa haladuiasca si sa se joace non-stop. O data la 5-10 minute trebuie chemat, laudat si recompensat. Dupa cateva secunde, i se spune LIBER si este lasat iar la joaca. Altfel va asocia chematul cu punerea lesei si terminarea distractiei. Trebuie sa avem grija ca întotdeauna chemarea sa fie urmata de ceva foarte placut pentru caine. Pentru foarte multi catei, un bravo si o mangaiere sunt suficiente, dar, la început, e bine sa-i recompensati cu hrana.
        Deja am început sa depasim subiectul „ierarhie” si sa intram în educatie. De fapt, între aceste doua notiuni exista o relatie biunivoca, ba mai mult, în majoritatea situatiilor ele nu se pot disocia.
În final, doresc sa fac o ultima remarca. Foarte multi dintre dumneavoastra apeleaza la serviciile unor dresori profesionisti. În primul rand, trebuie sa spun o zicala din tenis – bine joci, prost joci, jucator te numesti. Nu conteaza ce atestate sau ce reclama va prezinta un dresor. Ceea ce este important sunt rezultatele obtinute de el. Şi înca un lucru extrem de important: cainele dumneavoastra poate fi „perfect dresat” de catre altcineva - asta nu este suficient ca el sa va si asculte. „Ascultarea” depinde în primul rand de IERARHIE, ceea ce se stabileste zi de zi, uneori prin lucruri marunte.