Cainele si puiul de om
Articol preluat din revista Cainele Meu
De cand lumea, intre copii si caini a existat o relatie speciala, privilegiata. Poate ca primii pasi in domesticirea cainelui s-au realizat si datorita apropierii instinctive intre puii de om si puii de caine. Aproape orice copil, cand vede pentru prima data un caine, este fascinat si isi doreste sa se apropie de animal. In acelasi timp, aproape orice puiandru de caine se apropie bucuros de copilul care-i adreseaza o vorba sau un gest prietenos. Pentru ca relatia aceasta minunata sa se pastreze, cei mari trebuie, totusi, sa "gestioneze" cu atentie parteneriatul, sa impuna si copilului si cainelui repere ierarhice precum si regulile si limitele jocului si sa vegheze la securitatea celor doi. Nu exista o legatura mai frumoasa si mai trainica decat aceea care se leaga intre un copil si un caine - o relatie simbiotica in care cei doi impartasesc cam aceleasi moduri de comunicare: atitudini, gesturi, semnale, fara a avea nevoie de cuvinte, caci ei se afla pe aceeasi lungime de unda. Este unul dintre aspectele relatiei om-caine in care omul este principalul beneficiar, deoarece prietenia cainelui este una dintre cele mai benefice experiente in dezvoltarea psihicului, a sufletului puiului de om. Copilul invata de la caine sa iubeasca si sa comunice, chiar si sa fie mai ordonat, invata ce inseamna sa fii responsabil de viata altcuiva. Dar aceasta relatie privilegiata trebuie sa fie dirijata si modulata de catre parinti, in nici un caz, animalul nu trebuie sa devina sclavul capriciilor copilului care sa aiba drepturi depline asupra cainelui. Micul om trebuie sa invete, inainte de toate, ca si cainele este o fiinta care are drepturile ei, sensibilitatea ei si sentimentele ei care, toate, trebuie respectate.

Jocul - Intotdeauna sub control!

In joaca lor, cei doi trebuie permanent "monitorizati" de catre un adult. Pe de-o parte, cainele se poate "ambala" foarte usor in timpul jocului (daca ati privit cainii jucandu-se intre ei, ati observat ca, deseori, jocul are si aspecte mai brutale, de simulare a luptei), astfel incat copilul poate deveni victima unei brutalitati involuntare din partea cainelui. Pe de-alta parte, nici cainele nu trebuie sa fie lasat la cheremul copilului, fiind obligatoriu sa i se respecte perioadele de repaus sau de odihna. Ca sa nu mai vorbim ca, deseori, si copiii sunt tentati sa se joace mai brutal (trag cainele de coada, de urechi, ii baga degetele in ochi, il lovesc cu picioarele), manifestari pe care, cu blandete, trebuie sa le interzicem.

Niciodata singuri!

Un caine, chiar daca este mic, nu va fi lasat singur cu un copil, nici pentru perioade scurte de timp. De exemplu, un copil de 1-2 ani, caruia nu-i putem explica prea multe avand si pretentia sa inteleaga, poate "navali" asupra cainelui care doarme, expunandu-se la o reactie de autoaparare din partea animalului, absolut legitima. Daca aveti un copil mic si urmeaza sa va luati un caine. Acordati maxima importanta informatiilor cu privire la rasa cainelui. Exista unele rase contraindicate pentru convietuirea cu un copil. Situatia este foarte complexa, parametrii care trebuie luati in calcul sunt multi: varsta si numarul copiilor familiei, temperamentul si necesitatile specifice rasei, capacitatea psihica a parintilor de a se impune drept "conducatori de haita", timpul pe care parintii il au la dispozitie pentru educatia si intretinerea cainelui etc. Va trebui sa cereti informatii de la crescator, de la Asociatiile chinologice si sa cititi cat mai multe despre rasa pe care v-o doriti. Daca va luati un pui, inseamna un copil in plus, cu program strict de somn, de hrana, de educatie, pe care toti membrii familiei trebuie sa-l respecte. Din punctul de vedere al cainelui, adultii din familie trebuie sa reprezinte cuplul dominant al haitei. Deci, parintii sunt cei care vor institui regulile si care trebuie sa intervina atunci cand copilul, plin de entuziasm, devine un pic cam brutal in relatia cu animalul nou venit. Comportamentul copilului in primele zile dupa sosirea cainelui in familie este extrem de important caci, daca se greseste, cainele poate fi atat de speriat sau stresat de copil incat poate dezvolta chiar aversiune fata de acesta.

Daca aveti deja un caine si urmeaza sa aveti si un bebelus:

Obisnuiti din timp cainele cu prezenta copiilor, socializati-l corect, avand grija sa nu fie prea "smotocit" de catre micutii cu care vine in contact, pentru a nu exista posibilitatea sa asocieze prezenta copiilor cu un eventual pericol. Pregatiti viitoarea camera a bebelusului permitandu-i cainelui sa intre doar daca sunteti si dumneavoastra prezenti, si mentineti regula si dupa sosirea micutului. Cand aduceti copilul acasa, actionati cu cat mai mult calm; agitatia este pe cat de inutila, pe atat de daunatoare tuturor. Odata ce bebelusul a aparut in viata dumneavoastra, nu uitati catelul undeva, intr-un colt, ca pe un obiect de prisos.

Daca sunteti cu copilul pe strada si intalniti un caine:

Copilul trebuie sa invete sa nu atinga un animal pe care nu-l cunoaste. Daca aveti propriul dumneavoastra caine, copilul poate crede ca toti cainii sunt la fel de prietenosi precum cel de acasa. Ceea ce nu este intotdeauna valabil! Cereti acordul stapanului cainelui si, daca l-ati primit, invatati-va copilul "ritualul" apropierii de un caine strain: nu se va apleca asupra cainelui, nu ii va pune direct mana pe ceafa sau pe greaban, ci va incepe prin a-i vorbi cu blandete si abia pe urma il va mangaia.

Cateva reguli "de aur":

Copilul nu va deranja niciodata un caine care doarme (mai ales daca se afla in culcusul lui), sau care mananca.
Copilul nu va fi lasat sa sacaie sau sa smotoceasca brutal puiul de caine.
Invatati-va copilul sa nu se indrepte niciodata catre un caine necunoscut sau sa-l mangaie, mai ales daca animalul se afla dincolo de un gard.
Socializati-va si educati-va cainele sa ramana calm in prezenta copiilor care se joaca sau tipa. Acest tip de comportament al copiilor este foarte excitant pentru un caine, mai ales daca nu este corect socializat.
Ca parinti, nu "activati" gelozia cainelui dumneavoastra cocolosindu-l sau alintandu-l prea mult in prezenta copiilor dumneavoastra. Animalul ar putea trage concluzia ca se situeaza pe o pozitie ierarhic superioara fata de copiii familiei, ceea ce ar putea crea reactii de rivalitate sau de dominatie din partea lui.
In acelasi timp, nu lasati nici copiii sa se comporte ca niste mici tirani cu cainele familiei.
Nu uitati niciodata ca, in ierarhia familiei, care din punctul de vedere al cainelui este haita din care face parte, parintii trebuie sa se afle in varful piramidei, urmeaza copii (indiferent de varsta lor), iar cainele ocupa ultima pozitie.