noi am incercat...
Cum se transporta un caine cu masina (tutorial)
Inspirat de la Razvan , m-am gandit eu ca ar fi bine sa povestesc cum (NU) se cara un caine cu masina.
Perspectiva canina:
"Masinaaaa! E a noastra! masina masina masina masinaaaaa. ne plimbam ne plimbam ne plimbam!!!! "
In masina (de ceeeeeee?
) NU e voie in fata - desi, dupa parerea acelorasi patrupede, le-ar sta exceptional in bratele soferului, eventual conducand ei (yesss! Need for Speed pentru catei!) si ventiland aerul frenetic cu coada - se stie foarte clar, scrie in orice manual de utilizare ca Skoda Octavia are un sistem cel putin prost de ventilatie si ca numai agitatu' cozii de pe inventar poate salva situatia, care e imputita de-a dreptul de miros de caine vesel.
Cum miroase un caine vesel?
A, pai intai un caine vesel incepe sa topaie (si cand topaie un caine mai ales trecut de 30 de kile, ba s-o fac de rusine, a trecut deja de 40, ca vorba aia, oasele cotizate lunar la macelaria de jos se pun pe rotunjumi), dupa care sa transpire. Da, e impropriu spus "transpire" - ca un caine normal nu transpira si nici nu face pisi in masina, dar miroase ca si cum ar fi facut ambele traznai de vreo saptamana si a uitat sa se spele.
Dupa care, cainele-vesel-care-sare incearca tot prin topaiala sa rastoarne masina. Evident ca nu reuseste, ca raportul maselor e destul de mare, da' el incearca. I se explica FOARTE clar ca nu are voie sa 1. se plimbe prin masina (da' e loc!) 2. sa miroasa capul soferului (sigur nu e voie? sigur nu e voie! macar un pic? nici macar un pic! o singura data? DELOC! ok, am inteles, ti se pare. da totusi, sa stii ca samponu asta nou cu care mi se pare ca te-ai spalat nu miroase bine... ) 3. sa scoata nasul pe geam (da' imi e cald!). Cainii (si mai ales unele capre) sunt blonzi cateodata, asa ca toate explicatiile sunt in vant (daca-ti place sa vorbesti, eu ce sa-ti fac? imi place sa vorbesti cu mine, dar nu te astepta sa si inteleg!) si tot cu cainele in cap ajungi sa conduci.
Ca sa nu aduni cainele de pe parbriz sau pe tine din vreun pom, bagi cainele in portbagaj. Tragedie greceasca in 4 acte, cate una pentru fiecare picior al fiarei si bonus, unul pentru coada.
Cusca e oricum prea mare pentru 40 de kile de catea (pardon 30, am zis la inceput), rupe plasticele (da-le in ma-sa, plastice se gasesc la piata, tu n-ai suflet?? ), dar portbagaju' e numai bun sa stai legat in el. Si banchetele sunt bune de umplut de par si balosit (voi in fata? eu in spate? alooooo, un caine sufera de atacuri de singuratate aici!), ba uneori din cauze de plictiseala sunt bune si de ros.
In concert de scancete "Sunteti naspa, vreau si eu cu voi in fata", cu o masina usor dezechilibrata ajungi la destinatie.
Scoti cainele din portbagaj (da doamne ca macar acum sa nu zgarie cu ghearele vopseaua!), iti faci treaba, trebuie sa te intorci acasa. Ca ai si casa. Se revine la perspectiva canina intiala (nu e voie in fata? eu asa tineam minte!) si, cu un pic de ajutor de la Doamne-Doamne al soferilor, nici de data asta nu i se face rau fiarei sa te umple de ... toate alea pe haine, maini, banchete, portbagaj si paturi (numai asa, ca sa-ti arat ca in fata nu imi e rau si in spate e nasol).
Injuri in sinea ta de sofer, masina e noua, daca aude cineva ca ai carat caini cu ea nu ti-o mai cumpara nimeni in targ la Vitan, nici macar la fiare vechi, dar iti trece cand vezi figura inocenta a fiarei. Fiara plimbata adica.
Perspectiva motaneasca: nu ne apropiem de masina, ca e mare. doar ne lasam cartea de vizita, sa stie restu' de fraieri a cui e de fapt. Oricum e neinteresanta, daca nu are lapte sau smantana.
