Forum ciobanesc german

Eu, Blemy, sub povara anilor traiti si simtind apropierea mortii, depun acest testament In ascunzatoarea din memoria Stapanului meu.

Nu am alta mostenire sa-i las decat dragostea si fidelitatea mea. Aceste valori le las mostenire tuturor celor care m-au iubit, dar In special Stapanului si Stapanei mele, care, stiu sigur, vor plange dupa mine mai mult decat oricine.

Il vor ruga pe stapanul meu si pe Stapana mea sa nu ma uite niciodata, Insa sa nu planga dupa mine foarte mult. Cat am trait am Incercat sa Le fiu o alinare In momente de tristete si sa le sporesc bucuria In zilele fericite. Astfel nu vreau sa fiu cauza suferintelor Lor dupa moartea mea.

Vreau ca Ei sa tina minte ca, datorita dragostei pe care mi-au oferit-o si atentiei Lor fata de mine, eu am avut o astfel de viata fericita alaturi de Ei. Insa la apusul vietii mele am orbit si am asurzit, nu puteam sa simt nici macar o pisica care-mi trecea pe sub ochi. Toate astea ma umileau si Imi lezau orgoliul.

A venit timpul sa-mi iau ramas bun, pana a deveni o povara pentru cei ce ma iubesc. Simt ca bucuria de a trai m-a parasit.

Imi pare rau sa ma despart de Ei, Insa nu-mi pare rau dupa viata. Spre deosebire de oameni cainilor nu le este frica de moarte. Noi o acceptam ca pe o parte a vietii, si nu ca pe ceva Ingrozitor care nimiceste viata.
Cine stie ce ne asteapta dupa moarte?

Cred ca exista un Paradis, unde toti sunt tineri si plini de forta, unde toti cainii zburda zile Intregi si primesc de mancare o data la fiecare ora, unde In serile lungi cainii se aduna In jurul a milioane de semineuri si Isi amintesc de timpul In care traiau pe pamant si de dragostea Stapanilor sai.

Mi-i frica sa nu cumva sa fie prea bine, chiar si pentru un caine ca mine. Insa cel putin acolo ma asteapta linistea. Liniste si repaus pentru inima mea obosita si oasele Imbatranite si un somn vesnic In pamantul pe care l-am iubit atat de mult.
Poate asa o sa fie chiar mai bine.

Ultima mea rugaminte.
Am auzit-o pe Stapana mea spunand: "Dupa moartea lui Blemy nu ne vom lua nici un caine pentru ca nu voi mai pute iubi pe nimeni cum l-am iubit pe el".

O rog, In memoria dragostei pe care mi-a purtat-o, sa-si ia alt caine, pentru ca altfel urma pe care i-am lasat-o In memorie va fi neplacuta. Eu vreau sa stiu ca dupa mine Ea nu-si va mai imagina viata fara caine!

Nu sunt o fiinta invidioasa. Sunt convins ca majoritatea cainilor sunt buni, desi e putin probabil ca urmasul meu va fi la fel de iubit, si In mod sigur nu va fi atat de educat, frumos si autoritar cum am fost eu. Indiferent de toate neajunsurile lui inevitabile Ii las mostenire zgarda, lesa si hainuta pentru vreme rea.

Si ultimul lucru: draga mea Stapana si dragul meu Stapan - De fiecare data cand veti veni la mormantul meu, ganditi-va cu tristete si cu bucurie In suflet "Aici zace cel care a fost iubit si care a iubit".

Eu Va voi auzi si nici moartea nu va Impiedica sufletul meu sa dea recunoscator din coada. Va voi iubi mereu asa, cum numai un caine poate iubi.

Traducere si adaptare: Cristina

Mi-au dat lacrimile...Imi pare rau,e foarte trist.Dar ce i s-a intamplat lui Blemy?

Randurile pe care le-ai scris mai sus m-au emotionat foarte tare, despartirea e foarte grea in orice circumstanta.

 :d24
Orice comentariu e de prisos.......

Fara cuvinte,nu pot sa mi imaginez cum e,.............. :d24 :d24 :d24

Emotionant , acest testament este traducerea si adaptarea la ceea ce gandesc toti cainii , sunt fiinte ce in fata bolii trec cu demnitate si isi accepa la fel moartea.Sunt sigur ca intr-o zi , cei ce au ramas fara animalele dragi , le vor revedea si vor ramane etern impreuna.Dumnezeu a creat intai animalele , apoi omul , de aceia prima fiinta moare mai repede , sa ajunga prima inapoi la cer,fara pacate si scapata de suferinta pe care a infrutat-o in tacere ...

"The Spirit of a German Shepherd Dog"
I was standing on a hillside, in a field of blowing wheat
And the spirit of a German Shepherd Dog was lying at my feet.
He looked at me with kind dark eyes, ancient wisdom sining through
And in the essence of his being his love shone clear and true.
His mind did lock upon my heart as I stood there on that day
And he told me of this story about a place so far away.
His tale did put my heart at ease, my fears did fade away
About what lay ahead of me on another distant day
"I live among God's creatures now in the heavens of your mind
So do not grieve for me, my friend for I am with my kind.
.
My collar is a rainbow's hue, my leash a shooting star.
My boundaries are the Milky Way where I sparkle from afar.
.
There are no pens or kennels here, and I am not confined
But free to roam God's heavens among my Shepherd kind.
I nap the day on a snowy cloud, gentle breezes rocking me
And dream the dreams of Earthlings and how it used to be.
.
The trees are full of liver treats and tennis balls abound
And Milkbones line the walkways just waiting to be found.
There even is a ring set up - the grass all lush and green
And everyone who gaits around becomes the Best of Breed.
For we're all winners in this place, we have no faults, you see
And God passes out those ribbons to each one, even me.
I drink from waters laced with gold my world a beauty to behold
And wise old dogs do form my pride to amble at my very side.
At night I sleep in an angel's arms, her wings protecting me
And moonbeams dance about us as stardust falls on thee.
So when your life on earth is spent, and you stand at Heaven's gate
Have no fear of loneliness for here, you know I wait".
~Author Unknown~

Razvan, poti te rog sa scoti galbiorul dansator? Ar fii trebuit sa fie "d a n c e" in locul lui, a aparut automat, nu l-am pus eu. Mersi

Done. Razvan.

Plang! Cat e de real si actual acest testament pentru sufletul meu...............asa s-o fi gandit si Sary in minteai ei? Asa o sa facem si noi, gandindu-ne la draga noastra..............
"Si ultimul lucru: draga mea Stapana si dragul meu Stapan - De fiecare data cand veti veni la mormantul meu, ganditi-va cu tristete si cu bucurie in suflet "Aici zace cel care a fost iubit si care a iubit".

Trist.Nu ma pot abtine sa nu plang , doar la gandul ca am doi caini acum iar suferinta ar fi dubla. :'(

ce trist.  :d24 :d24

Frumos!
Cel mai greu lucru in viata asta e sa ne dechidem inimile. In fata cainilor, aceste animale iubitoare si loiale o facem fara sa ne dam seama, fara sa avem o limita. Si cand se intampla inevitabilul suferim mai mult decat credem ca se poate suferi......... E mai greu cand il pierzi mai devreme decat trebuia...........Insa darul lor nu trebuie sa il uitam toata viata si cand pleaca sa le dam o parte din inima pentru ca am primit inzecit de la ei...Si sa ramanem cu inimile dechise pentru ca daca un caine poate oferi atat merita sa mai oferim si noi. Sa tinem minte ce ne invata : sa iubim in continuare.

imi pare foarte rau...dar nush dece caini de rasa cg sunt foarte iubiti de oameni.....te inteleg si eu am avut multi caini dintre care mam despartit suferind...sincere condoliante :'(  :'(

Doamne ce mesaj.... desi nu sunt fata si nici nu sunt copil, am plans citind acest "testament",ce mi-a readus aminte de catelusul meu ATHOS care a murit de 2 luni, avand doar 5 anisori (ce i-ar fi implinit daca mai traia inca 10 zile  :'( :'( :'( )  Felicitari pt. testament si condoleante pt. catelush celui care a realizat aceasta lucrare !!!

Foarte frumos si emotionant testamentul, numai cine  nu a avut un caine drag nu stie ce inseamna pierderea unui asemenea prietent.:((:((:((:((:((:((:((:((

grea despartirea,o acceptam cu greu,dar ne consolam cu gindul ca i-am iubit ,i-am crescut,am avut grija de ei cum am putut mai bine,si la rindul lor au raspuns cu aceeasi dragoste si afectiune.

                 

Bilant macabru:

In urma tristului eveniment de saptamana trecuta, concluzii la rece:

Necesar imediat:
- un detector de gaz (Rucar insuficient de sensibil)
- un psiholog disponibil toata ziua (sau macar cineva care sa te asculte si sa/ti dea senzatia ca te intelege, disponibil pentru toti membrii familiei)
- un bodyguard
- aparat de inviorat in prima ora de la trezire
- detector de gropi vizibile sau mascate (pentru impiedicati)
- un ceas desteptator cu limba de catel sau alt sistem eficient de trezire
- reminder pentru incuiat usa
- animator pentru Rucar
- sisteme in timp real de monitorizare a starii de sanatate a membrilor familiei, care sa functioneze non stop
- pernita de incalzit picioarele
- pistol cu aer comprimat
- detector de lucruri pierdute

In afara pierderii iubitei mele Alma, am descoperit ca existau niste chestiuni de ordin practic aproape indispensabile care au disparut odata cu ea. Din pacate unele nu exista in realitatea tehnica sau nu pot fi implementate altfel decat cu un caine (de preferat cu sensibilitate crescuta in anumite domenii).

 :d38

 :(

Foarte , foarte , foarte impresionant acest testament , cu cat citesc mai multa tristete si pierderi cu atat imi iubesc mai mult cainele.

Cata dreptate...... Nu pot sa nu plang in hohote..... Chiar daca o am pe jessy de 2 saptamani cred k asi muri daca nu ar mai fi ea..... nu pot sa realizez cum ar fi sa ai un caine 13-14 ani (de ex.) si pe urma sa il pierzi.... :(( :(( scuze nu stiu cum se pune ala cu plansul.....
 
Nici nu vreau sa ma gandesc la momentul acela din viata.....dar decat sa sufere si sa se chinuie....Mai bine.....

Imi pare rau pentru toti care si-au pierdut prietenii cei mai buni..... as dori ca nimeni sa nu imbatraneasca..... desi sunt vise.... :((

pacat pentru ei noi suntem nemuritori ! ! !

Stiu ce inseamna...acum o luna jumatate l-am pierdut si eu pe prietenul meu Jack
...din cauza unei epilepsii. Zi de zi ma duc in livada la mormantul lui...si nu pot sa cred ca nu mai este.M-a slujit 4 ani...dar soarta lui a fost dura.

Imi pare rau!

Astazi s-a facut o saptamana de cand Rinty a plecat pe vecie din casa lui. Si a fost o saptamana de durere si lacrimi. Sincere condoleante  ! Sunt sigura ca Blemy asa ar fi vrut. Ca dumneavoastra sa aveti alt sufletel care sa va incante. Prietenii nostrii au avut cele mai curate suflete, in care egoismul atat de caracteristic noua nu putea intra. Vedeam asta in privirea plina de dragoste si caldura pe care o arunca Rinty catre familia lui .Pacat ca ne-au parasit . Dar poate lor le este bine acum si nu mai sufera . Noi vom invata treptat sa traim cu dorul de ei . Imi pare sincer rau pentru pierderea suferita !

Citesc Testamentul...si plang..Nu este ceva nou..asta fac din 1 septembrie de cand  dragul meu "Comoara" nu mai este.13 ani am fost impreuna si la bine si la greu... :'(Nu-mi gasesc linistea...si ma simt atat de singura fara el...casa este goala...sufletul mi-e gol...Cat adevar contine acest testament...Ma gandesc la voi toti...cei care ati pierdut un prieten drag ca si mine...si ma simt un pic mai bine ca nu sunt singura...asa simt cel putin citind postarile de pe acest forum...

Am revenit din nou pentru ca ieri, citind Testamentul am fost foarte bulversata...Azi mi-am dat  seama cat ma bucur ca am dat peste acest loc...Nu ma mai simt o ciudata de care multi oameni rad atunci cand plang pentru dragul meu prieten...Si chiar daca nu cunosc pe nimeni de aici ii simt prieteni si ii simt apropiati pentru ca ne uneste dragostea de animale si durerea pierderii celui mai bun prieten...Comoara a fost sprijinul meu, a fost sufletul care mi-a dat putere sa lupt in viata...Cei 13 ani petrecuti impreuna au fost minunati...dureros de frumosi...I-mi lipseste ata de mult..ochisorii lui,urechile,sforaitul...si mai ales sentimentul pe care il aveam cand eram impreuna...Ma gandesc mult daca a stiut cat de mult l-am iubit...sper ca da pentru ca era un caine fericit si vesel mereu...Mi-e greu sa scriu exact ceea ce simt de cand el nu mai este..dar cred ca voi cei de aici intelegeti si fara cuvinte....

Intotdeauna o sa iti aduci aminte...

Suntem cu totii alaturi de tine, pentru ca foarte multi de aici am trecut prin ce treci tu si intelegem foarte bine ce simti! Sunt lucruri care se intampla si nu poti face mai nimic, din pacate viata lor e mai scurta ca a noastra, iar noi suferim enorm dupa ei.Fii tare in continuare!

Eu am 25 de caini acasa o multime de pisici si iepurasi si totusi de cate ori mi-a murit cate un caine ...am pierdut pana acum vreo 5 ,am plans si am suferit 'ca un caine' relatia mea cu REX ciobanescul care mi-a murit saptamana trecuta ,erauna speciala el nu era caine, era om,alaturi de  el am trcut prin multe situatii ...am salvat o fata care era atacata intr=o seara ,am gasit un hot care patrunsese intr-o scoala ,am salvat o batranica peste care intrasera in casa niste hoate...am murit de foame amadoi cand nu am avut servici cateva luni am trait foarte bine apoi cand am gasit din nou ...ii aduceam cate un vitel de la suceava ...ne-am distrat amandoi am plansd amandoi cand a murit tata de cancer ...marturisesc ca nu am gasit alt om cu care sa impart atatea....din cauza asta nu pot sa uit nimic...dragul meu rex te-a acoperit zapada ..i-am facut un mormant in curte ca si pentru un om ...vreau sa ii plantez la cap iun bradut asa cum ii faceam in fiecare an de craciun ....si ce fericit era cand se aprindeau luminitele..m-am luptat pentru el sa ii prelungesc viata ,dar din pacate picioarele din spate i-au cedat ...3 luni a stat paralizat ...il caram in curte si il spalam..o alta catelusa mica care o am il curata la ochi si in urechi in fiecare dimineata...statea invelit in paturi si piscii dormeau cu el...toti l-am iubit el era seful haitei din curtea mea toti cateii il respectau si ascultausi el avea grija de fiecare ...am cautat inca de anul trecut un CG care sa semene leit cu el ...nu am gasit la o singura canisa din ploiesti parca am vazut unul din masculi care semana cu el masiv ,,,cu umeri lati nu inalt dar vanjos ...puternic curajos ,agresiv cand era cazul si blnad in alte situatii mai ales cu maidanezii ...nu suporta sa vada un maidanez ca se chinuie sau ii face cineva rau ..il invatasem de mic"mama ii spuneam lasa-l ca e amarat si are burtica goala "si a tinut minte asta toata viata

poate sa imi spuna cineva cum s apostez o fotografie a lui REX vreau sa ma mandresc cu catelul meu jumatate din sufletul meu

http://www.ciobanescgerman.net/forum/index.php/topic,161.0.html

Draga Miki 77.....stiu prin ce treci si din pacate cuvinte de consolare nu am...eu traiesc acest cosmar din 1 sept....Ai mare dreptate...fara Comoara mea...viata  mea este goala... Ca si tine am sadit 2 braduti in fata blocului...acolo unde am stat si noi in ultimele trei luni...( si el suferea cu picioarele din spate) dar din pacate oamenii buni i-au furat...Acum este foarte greu...impodobitul bradutului era printre favoritele lui...de obicei dormea sub el...Ce pot sa-ti spun...ai noroc intr-un fel ca ai unde sa tii cainii...mie la bloc mie greu...I-mi pare rau pentru pierderea ta...si..sper ca Rex al tau se joaca acum cu Comoara mea in zapada...si ne privesc pe noi si...odata candva poate cine stie ...ne vom intilni cu ei..

pentru sziszique...daca cainele din poza mesajului pe care mi l-ai trimis e al tau ,culmea e leit cu REX imi pare rau ca desi am descoperit cum sa afisez pozele nu mi-au fost acceptate nu au caracteristicile de marime impuse.Am avut o minunatie de caine toata lumea ma oprea pe strada si ma felicita chir si un echipaj de politie intalnit in trafic mi-au spus..si nu era cu pedigree ,mama lui pazea o curte el a fost al 11 lea era cel mai pricajit ,dar mie mi-a placut pentru ca era foarte serios si curat ....de cat era de destept nu mai are sens sa povestesc ..era om

Da cainele din poza este Comoara al meu...si...culmea...si el a fost cel mai mic dintre pui cand l-am luat...de fapt el m-a ales...Si pe mine ma opreau pe strada sa-mi spuna ce frumos este...am o groaza de "nepotei" si stranepotei in tot orasul...poza este din vara aceasta...cand era mai tanar era si mai si...era cel mai frumos baietel din lume.Pentru mine...cel putin...era baietelul meu drag, era ingerul meu pazitor...prietenul meu cel mai bun.Asa cum spui si tu...pentru mine a fost mai OM decat toti oamenii.Si ma repet sper ca acolo sus in Raiul cainilor sint fericiti acum impreuna...al tau al meu..si toti ceilalti caini...merita.!

deci pana la urma ce s-a intamplat cu blemy?

Cum treci peste pierderea unui sufletel drag cand acesta ti-a fost luat mult prea repede si mult prea crud?

F trist  :'( :'( miau dat lacrimile cand am citit acest testament nici nu am putut sa-l citesc pe tot din cauza lacrimilor ... ... ... La asa ceva nici nu pot sa ma gandesc e ceva inimaginabil am si eu cg de 8 ani si pot sa spun ca e viata mea ...
E f greu ... condoleante ...
Cu toate ca primul gand ar fi ca nu mai iei nici un caine ca nu e ca cel ce lai avut (si eu cred ca la fel as gandi) si alte chestii de genu asta  ... dar nush daca e solutia buna pt tine (pt oricine), cred totusi ca ar trebui sa iei alt cg ... ca ei oricum te vor iubi si-ti vor arata necontenit devotamentu si iubirea fata de stapan fara sa ceara nimik.
Nu mai pot sa mai scriu din cauza lacrimilor si a gandurilor de viitor ................
 :c3

foarte trist ....si eu am pierdut saptamana trecuta pe ingerasul meu aramis a fost bolnavior si nu s-a mai putut face nimica pt el si cred ca in ziua cand a murit si el a lasat aceelasi testament.
te iubesc mult aramis ingerasul meu si nu o sa te uit nicodata :c3

 Durerea si golul lasat in sufletul stapanului sau este direct proportionala cu timpul petrecut alaturi de el . Atunci cand luam un caine nu ne putem gandi la sfarsit , ne dorim sa traiasca vesnic .... ceea ce se si intampla dar numai in sufletul nostru. Pentru stapanul sau cainele asa cum era el , cu defectele , cu slabiciunile , cu problemele lui , traieste vesnic in sufletul lui si tot timpul cand va vedea un alt caine care seamana cu acel caine pe care el l-a pierdut va spune  UITE VEZI CAINELE ASTA?SEAMANA CU CAINELE MEU... DAR AL MEU ERA MAI MARE, MAI FRUMOS, MAI CUMINTE, MAI BUN! si putin cate putin golul lasat se imple... rana se vindeca si ne indragostim de un alt puiut de catel care ne umple viata! Capul sus si privirea inainte!

Trist "testamentul", ma uitam azi`noapte pe Antena1, un film "Prietenii copilăriei mele "


sa va povestesc in mare parte filmu,poate nu va intereseaza si ma injura,dar pe mine ma facut sa planga, gandindu-ma cum sa traiesc  fara Rexu meu :>

Un baiat,ce provenea dintro familie modesta din Anglia, isi dorea foarte mult 1 caine de vanatoare,dorinta sa era ca parintii sai si surorile lui mai mici sa aiba o viata mai buna (numai stiu cum le ziceau la animale care le vanau ei,dar trimitea blanurile in New England)... muncea zi de zi, pana a facut 50de dolari sa isi poata comanda 2catelusi de vanatoare si ia dresat (Old Dan si Little Ann) ia dresat,a strans blanuri, a castigat concursuri si intro seara au plecat in padure,unde au dat de o pisica salbatica, Old Dan a sarit sa ii apere iar pisica salbatica ia retezat gatu`, l-au ingropat iar timp de cateva zile, Micuta Ann numai manca,pana la urma au gasito moarta langa mormantului Batranului Dan.

si ma gandeam,cum ar fi viata fara micutul meu Rexoman.. :)si mi-au dat lacrimile, credeam ca Testamentul este ceva adevarat,venit din sufletul unui propietar,dar din ce am citit aici este doar o povestioara.

foarte frumos si al fel de emotionant

mi-au dat lacrimile :((:((

 

baiatul vana ratoni si chiar castigase la un concurs de prins ratoni cu cainii lui incoltind 3 ratoni deodata.Iar cand au ingropat-o si pe Little Ann la mormantul lor a crescut o feriga rosie foarte rara care se spune ca este adusa de ingeri.
Chiar am plans.Nu vreau sa-mi imaginez ziua cand Bella va pleca.Foarte emotionant filmul.

Acesta e REX a murit pe 14 decembrie 2009 ,am acum 4 ciobanesti germani dar nici unul nu e ca el ...ha was the best

urata e batranetea si la caini

Plang...deci vreau sa va spun ca PLANG...este extraordinar de emotionant...foarte...

O Doamne, cat de trist..probabil ca niciunul din cei 4  :c3 ai tai nu seamana cu dragutul Rex , dar macar te ajuta sa-ti umple putin din golul lasat in suflet...azi se implineste un an de cand nu-l mai ai...Doamne sa ai grija de sufletelul lui, nevinovat  :c8
Cu siguranta ca Rex este acum in raiul lor..alaturi de alte sufletele plecate prea devreme..acolo nu sufera..nu exista rautati...

va urez tuturor un an nou fericit sa fiti fericiti si voi si cainii vostri sunteti niste stapani minunati :-* :-* :-* :-* :-* :) :) :c3 :c3

si trista poveste :'( :'( :c3 :c3

Nu pot sa exprim tristetea si emotia citind cele de mai sus.

Din pacate, nu gasesc cuvintele care sa poata descrie tristetea si durerea pierderii unui prieten absolut, unic si cu totul deosebit, asa cum a fost este si va fi Lucky pentru mine si familia mea. Nimic nu se compara cu pierderea unui caine atat de bun, afectuos, inteligent si cuminte cum a fost baiatul meu. As vrea sa va spun mai multe din ceea ce s-a intamplat cu el...dar...inca nu pot sa cred ca nu mai este langa noi, nu pot sa cred ca nu ma mai asteapta in curte, ca nu mai alearga fericit dupa masina, ca nu vine si isi asteapta portia de iubire, mangaiere. Avea 8 ani ...

 :d24 :vio

Dumnezeu sa-l odihneasca. O mare pierdere in lumea CG . Condoleante familiei.

si eu am pierdut un suflet drag acum 1 an si 7 luni si durerea e la fel de mare .parca s-a intamplat ieri.credeam ca timpul vindeca ranile'dar nu-i asa .te iubesc lord al meu  forever

azi-noapte, l-am visat pe Bruno ..mi-am dorit atat sa il visez, dar pana acum nu l-am visat deloc ... se facea ca vroiam sa plecam in concediu fara el (ceea ce nu s-a intamplat niciodata cat timp am fost impreuna) si el era inchis intr-o curte. ..ne privea prin gard si plangea sa nu il lasam acolo ...sa nu plecam fara el ...ii vad si acum ochisorii aia inteligenti care parca aveau lacrimi in ei ... pe 10 august plecam in concediu ... dar cu siguranta el ne va insoti de acolo din cer si il va proteja pe Bosco ...

trist :'(

Inteleg aceasta dorinta de a-l visa. Parca mai tine de dor...
In vis nu intelegeati de ce este trist si dincolo de gard, nu?
Bruno va este alaturi ... :'(

vroiam sa il luam, da nu puteam  ... nu stiu exact , dar simteam asa o stare de neputinta, de frustrare, ca nu puteam sa trec peste acel ceva care ne tinea despartiti  ... el nu a stat departe de noi niciodata, nu a stiut ce inseamna sa il lasi la rude sau la prieteni si sa pleci fara el in concediu ...eram despartiti doar cand eram la serviciu, in rest, era mereu cu unul dintre noi ... e al naibii de greu !

Inteleg perfect. Lucky se comporta mereu cand ma vedea de parca se temea sa nu il parasesc...iar eu mereu mi-am dorit sa il pot face mic-mic sa il iau cu mine peste tot. Nu reuseam insa decat sa ii aloc cat mai mult din timpul meu...
 Bruno a fost mai norocos...ca mergeati impreuna in concediu! Este intr-adevar foarte foarte greu. Imposibil de explicat durerea si dorul acesta!

Verdi, Lucky, maryan...trebuie sa va fie tare greu! Si cum sa nu fie greu, cand ii simtim ca si pe copii nostri...cum sa fie usor sa-ti pierzi puiul?
Imi pare sincer rau...si pot doar spune: curaj sa mergeti inainte...alte suflete depind de voi acum!

Multumesc.Eu n-am fost in stare sa citesc ,,Testament -ul'' pana la capat  :'( :'( :'(

eu l-am citit in etape : citeam , :'(, citeam, :'(, citeam,  :'( ....

Pentru cei care au pierdut un suflet drag. Am gasit poezioara asta si cred ca spune multe:

"‎I have sent you on a journey to a land free from pain, not because
I did not love you, but because I loved you too much to force
you to stay" ♥ ♥

 :'( :'( :'(      altceva nu sunt in stare sa scriu...

Emotionante randuri ... inainte de Bimbo, am avut un cg. Cand mi l`a adus tata acasa era un ghemotoc, avea 2 luni. L`am crescut pana la 10 ani, cu bine cu greu, dar displazia si`a facut aparitia si nu l`am mai putut salva... ma simt vinovat intr`un fel..

Greu sa pierzi o fiinta iubita.... :(

te lasa fara cuvinte acest text nu poti sa spui decat ca , cainele este cel mai bun prieten al omului el nu te tradeaza niciodata si isi da si viata pentru tine , si nu cere mult decat un culcus si hrana nu inteleg cum unii oameni sunt cruzi s cu unii caini chiar si comunitari fiind ! Felicitari pentru acest text !

Cand eram mica am invatat o poezie pe care multi dintre voi cu siguranta o cunosc... "din bucata mea de paine....... ma intreb apoi in sine care-i om si care-i caine?". Am plans pentru ca eu stiu ce inseamna sa primesti bucuria de a avea un prieten si durerea pierderii acestui prieten...(mai ales de ziua ta de nastere) Asa cum a venit asa a plecat Nerra... norocul a facut ca ea sa imi vina in viata de ziua mea si nenorocirea ...sa plece tot de ziua mea. A murit pe perna mea exact in clipa in care eu am intrat in camera...S-a uitat in ochii mei si s-a stins... Nu am crezut ca voi mai avea un cg de atunci... am avut pechinezi, husky si soarta a facut sa imi readuca in viata iar  :c3. Nu regret ci doar ma bucur ca ma pot bucura de intelepciunea lor, de dragostea si daruirea lor, de tot ceea ce invat cu fiecare clipa de la ei....

---

ne-a parasit dupa aparitia brusca a unor convulsii dure, ce nu i-au dat pace cu tot diazepamul si fenobarbitalul injectat, pe 15 august 2013, la ora 2, intr-o clinica-spital, fara noi alaturi, fara putinta de a ne lua ramas...
Un caine extrem de frumos, cu un caracter puternic, jucaus in copilarie dar extrem de intelept acum, s-a stins. Odata cu el am pierdut un copil, un frate, un suflet extrem de curat si bun, prietenul nostru cel mai de nadejde si liantul cel mai puternic al familiei.
Durerea din sufletele noastre nu conteneste...

R.I.P. Nerutu nostru drag! :'( :'( :'(

RIP, Nerutu!

R.I.P Nero !!! :(

R.I.P. Nero ! :(

R.I.P. Nero. :'(

Inainte sa pun capu pe perna stau si ma gandesc cu ar fi sa raman fara caini n-as mai fi eu.Lumea ar crede ca sunt nebun fara caini mei iar durerea o sa fie dubla  prin faptul ca am doi caini cu nu unul . :'( :'( :'( :'( :'(

Bucura-te de dragostea lor sincera cat ii ai, caci pe urma este intr-adevar cumplit!!! Eu si acvum nu ma pot stapani si plang ca un copil lasat fara mama, chiar daca am o varsta respectabila.. Nu pot si nu vreau sa cred ca cel mai sincer sufletel din viata mea/noastra ne-a parasit.... nemaiavandu-l langa noi...:'( :'( :'( :'( :'(

superbe versuri si chiar adevarate bravo celui ce le-a scris !