ceea ce m-a bucurat a fost ca am vazut parinti care-si incurajau copii sa-i mangaie si sa dea manuta cu ei ...
Am vazut si cunoscut, la primul protest impotriva eutanasierii cainilor comunitari, o groaza de parinti care erau dispusi sa lupte pentru aceste animalute, in ciuda faptului (ar zice unii) ca aveau un copil si ca in locul lui Ionut putea fi copilasul lor. Diferenta dintre ei si ceilalti parinti care se dau de ceasul mortii ca "dam carne de copil la caini" este ca ei sunt parinti responsabili si civilizati, iar ceilalti se simt cu musca pe caciula, pentru ca stiu ca sunt iresponsabili si li s-ar fi putut intampla si lor.
Parintii au un rol foarte important in cresterea, educarea si civilizarea unui copil, insa multi nu inteleg termenii "a educa" si "a civiliza", cei mai multi cred ca este suficient sa hranesti si sa intretii un copil ca sa te poti numi parinte...
Mult respect pentru parintii care n-au uitat ca de-abia asteptau sa plece la bunici la tara sa se joace cu Grivei, Azorel sau Zdreanta (sau care n-au uitat ca au copilarit acolo, cu ei), care n-au uitat ce inseamna sa fii om si care isi iau in serios meseria de parinte si isi asuma responsabilitati. Si infinita stima pentru cei care transmit iubirea si respectul fata de animale si copiilor lor. Generatiile care vin din urma vor fi din ce in ce mai insetate de sange... si, din pacate, sunt invatati sa urasca viata tocmai de catre cei care le-au dat-o.
Toti parintii cu coloana vertebrala pe care i-am cunoscut au fost impotriva eutanasierii cainilor strazii, tocmai pentru ca ei stiu ca a fi parinte nu-i o joaca, ca a merge cu un copil in parc nu inseamna sa-l lasi sa plece de capul lui doar pentru ca e in parc, ca sunt oribil de multe lucruri care i se pot intampla unui copil singur si nesupravegheat.
