Salutare tuturor,
Din intamplare,zilele trecute am 'dat' peste acest forum si citind pret de cateva ore diverse postari ale iubitorilor de ciobanesc german,am vrut si eu sa povestesc despre Tom.
A aparut in viata mea,in 1996,iarna prin noiembrie.L-am luat de la un bun prieten,intelegerea fiind ca acel caine care va veni catre mine din cuib,acela sa fie al meu.Nu conta atunci,cum nu conteaza nici acum,ce sex avea catelul.L-am luat acasa,la rugamintea parintilor, de a gasi un caine pentru casa de la munte,unde dupa pensionare,doreau sa se retraga.
Cele 6 luni care le-a trait alaturi de noi,in apartament au fost o 'nebunie'.
Ce bucurie a adus in casa in acele prime luni de viata sunt greu de descris.Atat eu dar si fratele meu sau mama, ne grabeam fiecare sa ajungem mai repede acasa,pentru Tom.
Dupa cele 6 luni,dupa examene medicale,carnet sanatate,vaccinuri,etc, a venit si momentul cand a trebuit sa-l duc la munte,la casa parintilor.
Casa este situata in zona de munte(altitudine 800-1000m aproape de Sinaia).
Pentru acest eveniment,mi-am luat concediu in acel an,in speranta ca se va obisnui mai usor cu schimbarile care urmau sa intervina in viata lui.
pentru Tom,surpriza a fost de proportii,cand a facut cunostinta cu terenul de aproape 1ha de livada,cu casuta lui din fata casei,construita special pentru el,cu toata acea explozie de culori a lunii mai.
Timp de aproape 6 ani,pentru mine cel putin,era un moment de nerabdare teribil cand soseam acolo,dar si un moment terifiant cand trebuia sa plec.
Plecam de obicei cu lacrimi in ochi si cu urletul lui Tom in urechi....
Ce a fost in momentul cand a trebuit sa-l las acolo dupa primele lui 6 luni de viata,nu vreau sa-mi aduc aminte...
Dar,cu timpul si mai ales ca la o perioada de 1 luna faceam drumul acolo pentru 2-3 zile,Tom a inceput sa se mai obisnuiasca cu aparitia//disparitia stapanului.
Ca orice ciobanesc german,el si-a stabilit de la bun inceput o ierarhie,care si-a pastrat-o pana la moarte.
Pe sotia si fetita mea,care au aparut dupa ce el era deja in familie,a reusit sa le accepte doar in utima parte a vietii.
In fiecare an,avea parte de surpriza cand veneam sa-l iau la o plimbare cu masina,care continua cu intalnirea cu dl. doctor pentru consult si vaccinuri,(cand pe masa de consult,vedeam un alt Tom,la care puteam sa-i tai si mustatile si sa-i fac unghiile cu lac).
Fericirea mare era in momentul in care ma revedea,dar si atunci cand al duceam la plimbare prin padure pe munte(cu orele),asta pentru ca in spatele casei,la mica distanta,urmeaza padurea de fag.
Ma bucuram vazandu-l cum creste frumos,sanatos cu pofta de alergat,cu al sau simt de paza care ma lasa deseori cu gura cascata.
Cu timpul,sa dus vorba in toata asezarea despre Tom, 'cainele lup din varf' cum ai spuneau oamenii.
A trait frumos,ne-a adus bucurie nemasurata si dragoste neconditionata in suflete.
Desi mai toti prietenii care aveau legatura cu ciobanescul german,ma avertizasera,ca durata de viata a lor a scazut drastic(undeva catre 10 ani)
Tom a trait 15 ani impliniti.
Eu l-am adus in casa in brate(mai précis in geaca).....tot eu l-am ingropat(la umbra unui brad) in curtea care a stapanit-o.
Pe drumul catre Bucuresti,m-am oprit de nenumarate ori pe marginea drumului,pentru ca nu mai vedeam de lacrimi.
Greu a fost atunci....greu inca mai este si acum...
Sper,ca sa mai am ocazia o data in viata asta,sa ma bucur de un ciobanesc german,fie el mascul sau femela
Sa auzim numai de bine.
