Lora

[Ariana]

Primul meu caine lup, Lora ( m-a ambitionat Ben si am reusit sa scanez cateva poze   )
 Am crescut alaturi de ea, a fost prietenul meu cel mai bun in copilarie cu care petreceam ore intregi, doar noi doua (la dresaj) hai-hui pe dealuri, parcuri..stadion. Am fost impreuna aproape 13 ani iar despartirea a fost dureroasa. O voi iubi mereu!

[lady96]

Sorry, despartirile de cei mai buni prieteni sunt intotdeauna dureroase. Dar din fericire ii putem purta in sufletele noastre pana ne stingem. Iar aminitirile cu ei sunt frumoase.Imi pare rau pentru catelusa ta.   

[alexlinda]

regret profund , voi ati putut trece cu greu.Eu sunt sigur ca atat timp cat va trai cainele meu voi trai si eu ,dupa nu ma voi putea impaca cu gandul si ... asta e , sunt prea atasat , ma bucur alaturi de cainele meu de viata NOASTRA. Imi pare foarte rau pentru tine , si te admir pentru faptul ca ai putut trece peste ... !

[lady96]

Foarte frumoasa LINDA, sa-ti traiasca. Sincer m-a impresionat mesajul tau, ma bucur sa vad ca exista multi oameni care isi respecta si iubesc catelusii. catelusa mea LADY, sufletica cum o alintam eu, s-a stins anul trecut in octombrie 26, dupa o lunga si cumplita suferinta (tumori hepatice). In momentul in care a fost diagnosticata am lesinat de durere, apoi un jumatate am plans stiind ca se va stinge, si eu am crezut ca voi muri o data cu ea dar suferinta ei si dorinta de viata m-a invatat ca trebuie sa fii puternic! Nu m-a lasat nici un minut sa o vad suferind a fost vesela, s-a jucat si m-a asteptat cu bucurie in fiecare zi, chiar si in ziua in care a murit. A fost si este cea mai de pret prietena a mea, o voi iubi mereu iar amintirea ei e in sufletul meu ca o icoana.
Iti doresc multe, multe clipe fericite alaturi de catelusa ta si sa fie sanatoasa!!!   

[alexlinda]

Multumesc mult de tot lady96.Intradevar este greu sa treci peste astfel de momente , dar eu nu ma simt pregatit.Am sute de prieteni , cu care ma inteleg perfect , am o familie fara probleme,slava domnului am o viata buna. Cand mi-am luat cainele (la 3 saptamani) nu eram entuziasmat si nici nu ma prea atasasem de ea , eu vroiam baiat.Dupa 1 luna au aparut probleme de sanatate,era cam bolnavioara,dupa ce am investit f. multi bani in ea s-a facut bine,dar un moment ce mi-a schimbat total pararea asupra ei cand era mica,a fost atunci cand am fost bolnav(ma simteam rau,ma durea stomacul ) , a lasat joaca (ceea ce ii placea cel mai mult) si a dormit pe mine toata ziua , stia ca ma simt rau , venea la mine si ma "pupa' ca sa mai uit de durere.De atunci mi-am dat seama cine mi-e prieten in orice situatie , mi-a dovedit de zeci de ori devotament si de aceia m-am atasat de ea mai mult ca de orice prieten.O consider o ruda apropiata,in familie a tratata oricum mai bine ca pe un om , si de aceia nu stiu daca pot trece peste un moment ca cel peste care ati trecut voi.Viata nu mi-a dat niciun sut deocamdat,iar cei neincercati cedeaza repede in fata unei tragedii.Nu pot spune ca stau tot timpul cu ea,dar oriunde merg o am dupa mine,am fost in Italia des,ma uitam pe laptop in avion la poza ei si plangeam , stiam ca nu o sa o vad o perioada.Am plecat la pescuit cu ai mei mai demult si de fraieri ce am fost am lasat-o acasa,dar pe drum ne-au apucat remuscarile si am batut o parte din drum inapoi ca sa o luam.Fiecare are propriile intamplari cu cainii lor,sa ne bucuram de fiecare clipa alaturi de ei pentru ca atunci cand se va termina multi dintre noi vom fi terminati , daca nu fizic , psihic.Imi pare f. rau de Lady , te cred ca ai plans si in acelasi timp stiu ca esti distrusa si acum , chiar daca nu o spui , bine ca ai trecut peste ... ,pacat de catelusa ta si dupa cum tu ai amintit nu te-a lasat sa o vezi suferind , nu pot crede cu cata demnitate infrunta animalele moartea,cand noi ne vaitam daca ne zgariam ... suntem niste lasi fata de animalele carora trebuie sa le purtam respect.Iti multumesc pentru urarile facute si iti urez putere sa rezisti , eu nu sunt o fire emotiva , nu plang , nu ma smiorcai ,uneor par indiferent , dar singurele probleme care imi storc lacrimi necontrolat sunt provestile triste cu animale ...

[RaluMaya]

Stiu ca ultima postare aici e din 2007 dar ma bucur sa o cunosc, imi povesteste si Relu de ea, te-am auzit si pe tine si in sfarsit o vad!

[Ariana]

Iti multumesc Ralu' pentru reamintirea ei. Ma bucur si totodata ma mir ca n-a uitat-o Relu.

[bobo70]

Ooooo, eu nu am vazut postarile astea pana acum.
Foarte draguta Lora, asa impodobita cu beteala.
Cainii din copilarie cred ca ne raman cel mai aproape de suflet, cand esti matur nu mai ai acelasi chef sa te joci cu ei tot timpul, celelalte obligatii cotidiene nu-ti mai permit o convietuire atat de stransa cu ei.

[RaluMaya]

Eu zic ca Lora a avut rolul ei, alaturi de alti CG care l-au facut pe Relu sa-si doreasca unul:)

[Ariana]

Uite o poza "proaspata", scoasa de la naftalina de soramea!
Nu-mi vine sa cred cum a zburat timpul! Eu si scumpa mea Lora care era tanaruca si inca nu locuia in casa....superb!

[Ariana]

Inca doua cu cea care a incheiat legamantul intremine si Cg pentru totdeauna:

[RaluMaya]

Ce amintiri frumoase!!Si ce treaba buna a facut Lora cum te-a legat ea de CG! Felicitari pentru amandoua! Am vazut si pe facebook poza cu Lora in pat si tocmai ii povesteam lui Relu de ea aseara:)

[Ariana]

Scumpa de Lora. Tata a fost smecher si mi-a zis ca daca iau premiul I in clasa a-3a(sau a4-a nu mai stiu) imi ia un caine lup. Si s-a tinut de cuvant in '92...abia apoi am aflat cat de mult isi dorea el acest catel de fapt.    Daca la inceput am tinut-o in curte si la un moment dat legata pe sarma cat traia bunica( avuse hemipareza si ne era frica sa n-o darame de pe picioare daca ar fi sarit pe ea) ulterior, dupa moartea bunicii(aveam 13 ani cand am fugit in fundul gradinii si am plans tot cu Lora in brate), a ajuns in casa pe propria ei canapea iar la batranete lua cina cu tata si dormea cu tata in pat. Mi-a murit in brate, 3 zile am plans mai rau decat dupa bunica, durere mare....   ( aveam deja 22 ani  iar aproape 13 ii traisem alaturi de ea). Am 29 de ani din care 18 am trait alaturi de Cg. Cred ca nu mai exista leac....

[virusorin]

LORA-SUFLETE CURATE
asa le numea un medic veterinar din germania,este greu sa ne despartim de ele dar este foarte important sa nu ne lasam batuti. eu sunt la al trei- lea cg dupa doua pierderi de 8 si 13 ani....si fiecare mi a rupt cate o bucata de suflet cand m a parasit,dar ce sa facem viata merge mai departe si singurul lucru care l putem face este sa nu i dam uitarii si sa i iubim si mai mult.DUKU,DANA ne au umplut viata si ne au parasit.Acum o alta DANA ne umple sufletul incercand parca sa i reproduca pe cei pierduti.
           CELOR CE IUBESC ANIMALELE SI INDEOSEBI CIOBANESCUL GERMAN: SA VA TRAIASCA!

[anisia]

Scumpa de Lora. Tata a fost smecher si mi-a zis ca daca iau premiul I in clasa a-3a(sau a4-a nu mai stiu) imi ia un caine lup. Si s-a tinut de cuvant in '92...abia apoi am aflat cat de mult isi dorea el acest catel de fapt.    Daca la inceput am tinut-o in curte si la un moment dat legata pe sarma cat traia bunica( avuse hemipareza si ne era frica sa n-o darame de pe picioare daca ar fi sarit pe ea) ulterior, dupa moartea bunicii(aveam 13 ani cand am fugit in fundul gradinii si am plans tot cu Lora in brate), a ajuns in casa pe propria ei canapea iar la batranete lua cina cu tata si dormea cu tata in pat. Mi-a murit in brate, 3 zile am plans mai rau decat dupa bunica, durere mare....   ( aveam deja 22 ani  iar aproape 13 ii traisem alaturi de ea). Am 29 de ani din care 18 am trait alaturi de Cg. Cred ca nu mai exista leac....

Ei  stiu sa inteleaga..sa aline suferinta..sunt atat de sinceri si devotati..nu-s cuvinte de ajuns..sa-i descri sufletelul pur al unui 
Cu siguranta ca nu mai exista leac...dar e cea mai placuta ''afectiune'' ..nici nu ti-ai dori leac ! Esti o fericita ..sa ai si meseria asta !