Nu cumva gresim?

[Ringo]

Este o intrebare pe care mi-o pun ades cand imi amintesc urmatoarea intamplare.
Vesnica problema a lui Ringo  a fost constipatia. Istoric - timp de 6 luni a stat in curtea cuiva, iar sotul meu il hranea cu resturi + paine. Rezultat: dentitie deficitara. Rezultant: inghitit mancarea in intregime, stomacul nu poate digera, iar el se constipa. Acum doi ani, eram la munte si mama mi-a cerut sa-i pun un supozitor cu glicerina pentru ca Ringo scheuna de durere - nu putea defeca. Mama mea este un fel de sef de trib - nu accepta sa fie contrazisa. Am incercat sa-i spun ca nu am nici un chef sa fac asa ceva, lasa ca fac mai tarziu, lasa... Nimic! Hai! M-am executat! Ringo mi-a aratat coltii si am inteles ca este un avertisment. I-am spus mamei sa il lasam in pace. Nu! Il tine ea si eu ii pun supozitorul! Ringo si-a aratat din nou coltii si am inteles ca ceva nu este in ordine - probabil o fisura anala sau hemorizi... Am hotarat sa renunt. Mama s-a infuriat si mi-a cerut sa tin cainele ca ii introduce ea supozitorul! Cand Ringo a inceput sa maraie amenintator, l-am tinut si mai strans. Durerea rectala cumulata cu panica pe care a simtit-o cand l-am strans s-au cumulat si, in clipa urmatoare, coltii lui s-au infasurat pe antebratul meu stang. L-am eliberat, dar probabil durerea din rect exista inca, pentru ca in momentul in care am vrut sa ma ajut de mana dreapta pentru a ma elibera din coltii lui, m-a capsat din nou. Atunci i-am prins cu o mana o mandibula si cu cealalta cealalta mandibula si l-am tinut in extensie maxima pentru nu a mai putea musca. Mama tipa ingrozitor, sotul a iesit afara si se uita paralizat la scena. Am strigat sa-i aduca zgarda si lesa. A adus-o, dar nimeni nu indraznea sa i le puna. M-am uitat la Ringo! Era ingrozit de ce i se intampla. Lacrimi mari ii curgeau din ochi! I-am spus ca ii dau drumul si ii pun lesa si ca nu o sa i se intample nimic. Nu el este vinovat ca s-a aparat si m-a muscat, eu sunt vinovata ca l-am agresat. Nu pot sa uit ochii ce lacrimau si privirea umila - aveam botul lui in extensie inca. I l-am inchis usor cu mainile, i l-am prins cu mana stanga, iar cu dreapta i-am bagat zgarda si i-am legat lesa. Apoi, am tras de lesa, in lateral, (nu am facut nici o miscare in spatele lui - ca sa nu isi imagineze ca vreau, iar, sa-i fac ceva) si i-am dat drumul la bot. A lasat capul in jos si incet, umil m-a urmat pana in gradina din spate unde l-am legat de un drug de metal. I-am dus apa si apoi m-am dus sa ma pansez. Eram o priveliste cumplita. Ranile s-au vindecat foarte usor - Ringo, venea in fiecare dimineata, imi punea incet o laba pe bratul ranit si astepta. Dezlegam bandajul, imi mirosea ranile si apoi le lingea. In doua saptamani, se mai vedeau doar semnele. Apoi se aseza spasit la picioarele mele. Rana din sufletul a disparut. Ringo a fost cainele meu preferat - pentru el m-am certat, nu o data, cu sotul meu! 

Privind in urma la ceea ce s-a intamplat atunci, acum cand Ringo nu mai este, in inima mea este doar dor. Dor dupa Ringo. Un gand nu-mi da pace insa: nu cumva gresim atunci cand vrem cu tot dinadinsul sa facem ,,bine" unui caine?

[dux]

sotul meu il hranea cu resturi + paine. Rezultat: dentitie deficitara. Rezultant: inghitit mancarea in intregime, stomacul nu poate digera, iar el se constipa.
Privind in urma la ceea ce s-a intamplat atunci, acum cand Ringo nu mai este, in inima mea este doar dor. Dor dupa Ringo. Un gand nu-mi da pace insa: nu cumva gresim atunci cand vrem cu tot dinadinsul sa facem ,,bine" unui caine?

cea mai mare greseala facuta de majoritatea stapanilor este aceea ca umanizeaza cainele.multi proprietari nu vor sa inteleaga ca aceste animale au lumea lor si ca noi trebuie sa ne raportam la ea si nu invers. hrana pe care o consumam  noi o dam cainelui,crezand ca-i facem bine si de fapt apar probleme de sanatate.
lasam cainele sa doarma cu noi in pat ,crezand ca-i facem un bine si de fapt apar probleme de comportament.
alergam exagerat catelul in perioada de crestere crezand ca se dezvolta armonios dar de fapt ii distrugem articulatiile.
tinem cainele cat mai mult in padoc crezand ca se face un excelent paznic dar de fapt acesta iese un dezechilibrat si in multe cazuri foarte fricos pe strada.
si exemplele pot continua.
va inteleg durerea fiindca si eu am trait astfel de clipe .
sfatul pe care vi-l dau este acela de a va lua un alt catel.absolut nimic nu umple golul pe care-l simtiti decat un alt catelus.cu conditia de a va informa mai bine in privinta cresterii.  

[Luna_Mina]

Ringo are deja o „gasca“ de caini si, cred eu, destula experienta in ceea ce priveste cresterea lor.

[Ringo]

Ai dreptate Luna Mina! Ringo este Sus cu gasca lui, iar eu am ramas, jos cu restul gastii: inca doi CG care nu stiu ce sa mai faca ca sa imi atraga atentia. Seara, cand ies din firma le asez in doua farfurii de unica folosinta, mancare din conserva. Este modul meu de a-i alinta - le aduc ceva de pus la ,,gushulitza". Din pacate, anii petrecuti in padocul din curte isi spun cuvantul. Se comporta ca niste caini salbatici. (Nu stiu ce sa mai fac! Aveti vreo idee?) Din pacate, in Focsani nu am gasit nici un trainer care sa ma ajute in educatia lor, atunci cand aveau varsta  ideala pentru asa ceva.
Bref, intr-o seara, ies cu cele doua farfurii asezate in mana dreapta, una peste alta. Ridic mana sus, sus, - ca nu cumva vreunul (Ax sau Lady) sa se serveasca fara voia mea din bucate, iar cu mana stanga inchideam usa din spatele meu. In clipa urmatoarea Lady a facut un salt si mi-a impins din saritura, farfuriile cu mancare ce au zburat... pe geamul usii de la firma, pe toata usa pana jos si pe jos pe prag... In clipa urmatoare a trecut la infulecat. Ax se uiat disperat in toate partile si nu intelegea unde este mancarea lui. Cu piciorul, am incercat sa trag cateva bucatele si pentru el, din fata lui Lady. Ea, a tras repede cu gheara bucatile in fata ei, iar eu nu am mai insistat de teama ca sa nu imi zgaraie pantoful. M-am suparat atat de de tare incat le-am intors spatele si m-am urcat in masina fara sa ma mai uit in spate.
A doua zi am gasit geamul de la usa firmei, curat-luna, iar pe jos nici urma de intamplarea din seara precedenta. Doar farfuriile de unica folosinta aratau ca, in seara precedenta, adusesem totusi mancare celor doi paznici imblaniti ai firmei.
Referitor la prima postare din acest topic, am totusi o intrebare: cainii plang?   

[Luna_Mina]

Eu zic ca da. De ce? Cu multi ani in urma, ne murit o catea. O luasem de pui de pe langa bloc si o dusesem la bunica-mea, o chema Laika. Tineam enorm de mult la ea, in vacante sau weekenduri eram tot timpul acolo sa vad ce face, sa ma joc cu ea. Intr-o iarna, ori s-a imbolnavit, ori a mancat ceva stricat ori batranetea... cert este ca a murit exact in ziua in care m-am dus eu acolo. Apoi mi-au spus ai mei ca o saptamana a zacut, n-a mancat nimic. Cand m-am dus la cusca ei, se uita direct in ochii mei si plangea. Bineinteles ca am plans si eu, chiar mult timp dupa ce a murit. Pana sa plec inapoi, deja murise....

[Luna_Mina]

Referitor la educatia celor doi blanosi, nu stiu ce sa-ti zic. Nu am experienta cu caini „de firma“, cele doua fete sunt primele. Pana acum am tot avut caini, dar nu de rasa, maidanezi, o parte din ei gasiti pe langa bloc.
Eu cred totusi ca se pot educa, chiar daca cer mai multa munca si enorm de multa rabdare. Ce varste au?

[Ringo]

Ambii au trei ani. Sunt paznicii imblaniti ai firmei, dar nu sunt caini de firma (a se citi ca nu sunt CG cu pedigree). Toti trainerii la care am apelat cand ei aveau varsta de un an mi-au spus ca era prea tarziu pentru educatie.

[Luna_Mina]

Am zis in gluma „de firma“  , ma refeream la cei de rasa  .

Eu cred ca iti trebuie foarte multa rabdare si cunostinte despre dresaj sa-i educi. La varsta asta, nu cred ca mai poate altcineva in afara de voi, stapanii, sa ii dreseze.

[M_Luiza]

eu am inteles de la mai multe pesoane ca nici o data nu e prea tarziu( mai ales in dresaj .. )si cred ca e cel mai bine e sa apelezi la un dresor care sa stie exact ce  are de facut in functie de ce vrei tu de la cateii  + ca multe exercitii se fac atuci cand cainele e peste varsta de 1 an adica nu mai e asa "fragil "
 poate gresesc dar cred ca se poate oricand dresa un caine .. desigur mai greu  dar nu imposibil  probabil o sa fie nevoie nevoie de mai mult timp  si rabdare cu catelusii si desiguri  cred ca si bani (pt dresaj)

Ambii au trei ani. Sunt paznicii imblaniti ai firmei, dar nu sunt caini de firma (a se citi ca nu sunt CG cu pedigree). Toti trainerii la care am apelat cand ei aveau varsta de un an mi-au spus ca era prea tarziu pentru educatie.

[Ringo]

Maysa, eu sunt din Focsani, iar aici nu exista decat trainerul de la padocul politiei care nu este disponibil tot timpul. Am sa incerc sa mai lucrez eu cu ei printre picaturi. Problema este ca sunt doi si este dificil sa lucrezi cu amandoi. Iar daca vreau sa ii separ, scancetului celui ce este inchis il disturba pe celalalt.

[crb]

MUSAI TREBUIE LUCRAT SEPARAT,....DAR NU IN CURTE !.....!...noroc ca nu a mai postat un dresor de Bucuresti,..."cristinelu" parca...el sustinea ca "lucreza" cu 2 caini (novici) deodata...

[Ringo]

Oh, ce veste minunata! NU IN CURTE! Cat ma bucur!

[Luna_Mina]

daca vreau sa ii separ, scancetului celui ce este inchis il disturba pe celalalt.

Aceeasi problema o am si eu, fiind doua surori care n-au fost despartite niciodata. Daca le separam devin agitate, nervoase, se cauta una pe alta. Noi le lasam sa se joace pana se satura, dupa care incercam sa le invatam comenzi fiecare. Eu ma joc cu una, sotul cu cealalta. In principiu, pricep repede si se imita una pe alta.

[M_Luiza]

pai atunci angajati 2 dresori care sa lucreze cu ele  in acelas timp.. sau ..unul din voi  sa l "imite pe dresor.."
 ar fi si asta o idee .... si apoi sa treaca cu randul prin mainile dresorului... ce ziceti merge??

[Luna_Mina]

In primul rand sa gasim 2 dresori  .

Noi am discutat deja cu unul, zicea ca va incepe sa lucreze cu ele de la varsta de 5 luni si jumatate, asta ar insemna de prin ianuarie. Pana atunci, invata foarte repede comenzi de la noi si asculta foarte bine. Bine, noi nu vrem sa le dresam pentru expozitii, ci pentru noi.