wildspirit
Hero Member
   
Offline
Posts: 1078
Location: Petrosani
Wildspirit
|
 |
« on: January 31, 2009, 11:37:35 PM » |
|
As fi incantata sa postati poeziile care va plac,care v-au impresionat,care considerati ca merita un loc de cinste. Sunt la inceput de drum..deocamdata studiez doar poetii romani  deci niste sugestii ar fi bine venite. O sa incep cu Nichita Stanescu.. Poem Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi Si ţi-aş săruta talpa piciorului, Nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea, De teamă să nu-mi striveşti sărutul?... Mi se pare cea mai plina de emotie poezie citita vreodata..tocmai pentru ca e atat de scurta si totusi incarcata cu un sentiment.. Mircea Cartarescu-nu ii agreez foarte mult poeziile insa trebuie sa recunosc ca aceasta mi-a placut tare mult. Când ai nevoie de dragoste când ai nevoie de dragoste nu ţi se dă dragoste. când trebuie să iubeşti nu eşti iubit. când eşti singur nu poţi să scapi de singurătate. când eşti nefericit nu are sens să o spui. când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine. când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi. când eşti la pământ cine se interesează de tine? cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată? fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine. poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos, nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură. fii lângă mine, ţine cu mine. înţelege-mă, iubeşte-mă, nu-mi trebuie partuze, nici conversaţie, fii iubita mea permanentă. hai să uităm regula jocului, să nu mai ştim că sexul e o junglă. să ne ataşăm, să ajungem la echilibru. dar nu sper nimic. nu primeşte dragoste când ai nevoie de dragoste. când trebuie să iubeşti nu eşti iubit. când eşti la pamânt nici o femeie nu te cunoaşte. Ana Blandiana-in general poeziile ei mi se par bineinteles feminine si de o finete iesita din comun Ochiul închis Nu îndrăznesc să-nchid o clipă ochii de teamă să nu zdrobesc între pleoape lumea, să n-o aud sfărmându-se cu zgomot ca o alună între dinţi. Cât timp voi mai putea fura din somn? Cât timp o voi mai ţine-n viaţă? Privesc cu disperare şi mi-e câineşte milă de universul fără apărare ce va pieri în ochiul meu închis.
|
|
|
|
|
Logged
|
Don`t worry..be happy
|
|
|
|
Thara
|
 |
« Reply #1 on: January 31, 2009, 11:41:01 PM » |
|
m-ai ucis....pentru mine e un subiect de mult apus  mai stiam ceva prin clasele 1-4 si apoi a 5 a ... na' ca nici eu nu mai imi aduc aminte!
|
|
|
|
|
Logged
|
"The most striking feature of the correctly bred German Shepherd are firmness of nerves, attentiveness, unshockability, tractability, watchfulness, reliability and incorruptibility together with courage, fighting tenacity, and hardness." - Captain Max von Stephanitz
|
|
|
|
wildspirit
Hero Member
   
Offline
Posts: 1078
Location: Petrosani
Wildspirit
|
 |
« Reply #2 on: January 31, 2009, 11:46:37 PM » |
|
Sincer..si pentru mine era apus.Nu aveam niciodata timp sa citesc poezii..acum insa nu doar citesc ci si incerc sa scriu poezii  Mi se pare ca o poezie chiar reprezinta o mare parte din cel care o creaza.
|
|
|
|
|
Logged
|
Don`t worry..be happy
|
|
|
wildspirit
Hero Member
   
Offline
Posts: 1078
Location: Petrosani
Wildspirit
|
 |
« Reply #3 on: January 31, 2009, 11:51:51 PM » |
|
Mircea Cărtărescu-Rana
I vai mie, rana s-a închis vai, sângele s-a uscat şi a facut coajă. oh, doamne, m-am vindecat!
de-acum o să mă mestece fericirea o să ma sfârtece seninatatea şi nebunia care a fost n-o să mai fie de-acum niciodată, nu, n-o să-i mai sărut umarul.
viaţa o să-mi treacă în pace şi armonie cu lecturi bogate, cu mese regulate. sănătatea o să-mi mănânce plămânii. raţiunea o să-mi sfâşie creierul.
vai, rana, rana mea dragă rană plăcută vieţii mele rană pentru care am trăit, pe care mi-am zgândărit-o cu unghiile s-a închis. oh, doamne, sunt vindecat!
şi niciodată febra n-o să-mi mai aprindă veioza vieţii până la ars.
II să accept evidenţa: nu mai pot să scriu poezie. nu mai sunt în stare, ceva în mine nu mai colaborează. am scris ani de zile cu ură, cu dragoste, iar acum creierul meu e mort. am pornit la maraton ca pe suta de metri am vrut totul deodată, am vrut să-mi înnebunesc cititorul. am uitat că viaţa e lungă.
nu-mi imaginam că o dată mă voi opri, voi plati că tot ce am făcut vreodată se va întoarce împotriva mea şi nu voi putea să mă ajung din urmă şi orice încercare de a mai face ceva va fi o nouă dezamăgire. ce voi mai scrie încă patruzeci de ani? o să strâng din măsele, o să scriu articole de critică sau cine ştie ce amintiri o să suport condescendenţa tinerilor, o să las nasul în jos când o să vina vorba despre poezie, o să fac traduceri ca să nu mă uite lumea, ca să pară că mai trăiesc. sau o să-mi public cândva un volum de versuri din tinereţe atât de proaste, că nu le băgasem în nici o carte şi o să am un succes "de prestigiu", mi se va spune "autorul poemelor de amor", precursorul a dumnezeu ştie ce poezie va mai fi pe atunci... nu ştiu, nu ştiu...
prieteni mai tineri, să nu faceţi ca mine. calculaţi-vă poezia pentru şaizeci de ani. eu? nu ştiu ce drum să mai apuc, ce s-ar mai putea face şi nu ştiu ce trebuie să mai simt şi ce mai pot să imaginez. de data asta chiar cred ca mi s-a infundat.
voi fi un poet bătrân, care n-a mai scris de decenii un supravieţuitor al propriei morţi şi care mai bine n-ar fi făcut nimic niciodată.
III oare s-a terminat viaţa? oare sunt terminat? sunt un eşec? voi fi pulbere? va veni moartea iar tu mă vei dispreţui. va fi groaznic, groaznic.
voi fi singur, mai singur decât toţi oamenii, singur. fără nimeni, fără odihnă. voi înţelege totul, ah, intelege-ma, şi toti ma vor iubi, toţi îşi vor aduce aminte.
sunt pierdut, pierdut. muşcă-mi tu gura. o să plouă nasol pe drumuri, o să fim uzi pân-la piele. o să învăţăm să urâm
va veni toamna, toamna minţii, înecul. vom avea gura moale şi caldă, va veni luna vor veni norii să ne cunoască şi vom muri, vom face dragoste.
da, da, stai acum lângă mine, priveşte-mă. sunt terminat, terminat. va fi numai moarte în jur. stelele vor fi moarte, bot lângă bot ca nişte câini de pe străzi. vor muri unghiile.
gata. stai lângă mine. a avut rost? ne-am trezit trăind. a fost groaznic: am trait. a fost groaznic, groaznic..
|
|
|
|
|
Logged
|
Don`t worry..be happy
|
|
|
|
Thara
|
 |
« Reply #4 on: January 31, 2009, 11:54:22 PM » |
|
eu cand eram mai mica mai scriam cate una alta,cam ce puteam scrie la mintea mea de clasa a 3 a sau a 4 a,la mama ii placeau mult.da' numa vreme de scris poezii nu am acum. 
|
|
|
|
|
Logged
|
"The most striking feature of the correctly bred German Shepherd are firmness of nerves, attentiveness, unshockability, tractability, watchfulness, reliability and incorruptibility together with courage, fighting tenacity, and hardness." - Captain Max von Stephanitz
|
|
|
Daniela
Administrator
   
Offline
Posts: 65
Location: Bucuresti
Ciobanesc German
|
 |
« Reply #5 on: February 04, 2009, 03:57:19 PM » |
|
mie imi place, orice ar spune lumea, Adrian Paunescu, si nu numai...dar la el m-am dus prima data cu gandul... o poezie gasita la intamplare:
Motorul greşit
Şi dacă după cum s-a auzit şi dacă după cum un simţ o spune întregul drum e o deşărtăciune şi chiar motorul e croit greşit!
Maşina e din ce în ce mai grea, o-mpingem năzuind la zile bune şi aşteptăm s-apară o minune să ne putem urca şi noi în ea.
Tu nu auzi constructor de motoare, că ţi l-am da pe-acesta înapoi? E un motor prea leneş, prea greoi nu poartă, ci-i purtat de fiecare.
Şi zi de zi motorul nostru moare şi-n loc să meargă el, l-împingem noi.
1983
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
|
|
|
mit Spiellust
|
 |
« Reply #6 on: February 04, 2009, 06:31:35 PM » |
|
N-ai dezmierda
N-ai dezmierda, de n-ai sti sa blestemi, Surad numai acei care suspina, Azi n-ai iubi, de n-ar fi fost sa gemi, De n-ai fi plans, n-ai duce-n ochi lumina.
Si daca singur rana nu-ti legai, Cu mana ta, n-ai unge rani straine. N-ai jindui dupa un colt de rai, De n-ai purta un strop de iad in tine.
Ca nu te-nalti de jos pana nu cazi Cu fruntea-n pulberea amara, Si de re-nvii in cantecul de azi, E c-ai murit in plansetul de-aseara.
RADU GYR
|
|
|
|
|
Logged
|
FROM ALL THE THINGS I'VE LOST I MISS MY MIND THE MOST
|
|
|
Daniela
Administrator
   
Offline
Posts: 65
Location: Bucuresti
Ciobanesc German
|
 |
« Reply #7 on: February 05, 2009, 10:17:52 AM » |
|
cele mai simple versuri, pe care le-am intalnit eu pana acum, dar care "m-au lovit in moalele capului"  , si pe care, culmea, le-am citit intr-un roman (Cel mai iubit dintre pamanteni), sunt astea: iubito, ma gandesc la tine ca un borfas la ceasul unui lord... si se ciocnesc in carnea mea drezine, si caii au atac de cord...
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
Bogdan
Hero Member
   
Offline
Posts: 3382
Location: Turda
Navarro
|
 |
« Reply #8 on: February 05, 2009, 10:30:11 AM » |
|
"Iar carul cu a lui roate grele Si incarcat cu toate cele, De-mi crapa capul plin cu ura, Ori de ma taie-n doua, eu, Oi rade ca de Dumnezeu, de Drac ori cuminecatura."
|
|
|
|
|
Logged
|
MEMBRU ARCG! Le multumesc celor care ma vorbesc pe la spate! In acest fel am devenit centrul lumii lor.
|
|
|
Bogdan
Hero Member
   
Offline
Posts: 3382
Location: Turda
Navarro
|
 |
« Reply #9 on: February 05, 2009, 11:38:11 AM » |
|
"I-am dat branci intr-un put,ba chiar I-am pravalit apoi in spate Pietroaiele din ghizduri, toate As vrea s-o pot uita, macar ..."
|
|
|
|
|
Logged
|
MEMBRU ARCG! Le multumesc celor care ma vorbesc pe la spate! In acest fel am devenit centrul lumii lor.
|
|
|
Bogdan
Hero Member
   
Offline
Posts: 3382
Location: Turda
Navarro
|
 |
« Reply #10 on: February 05, 2009, 11:41:46 AM » |
|
Si o poezie pentru care am primit nota 7 in clsa a 12 -a : Dormeau adînc sicriele de plumb, Şi flori de plumb şi funerar vestmînt - Stam singur în cavou… şi era vînt… Şi scîrţîiau coroanele de plumb. Dormea întors amorul meu de plumb Pe flori de plumb… şi-am început să-l strig - Stam singur lîngă mort… şi era frig… Şi-i atîrnau aripile de plumb.  P.S. Nota 7 la Fizica.
|
|
|
|
|
Logged
|
MEMBRU ARCG! Le multumesc celor care ma vorbesc pe la spate! In acest fel am devenit centrul lumii lor.
|
|
|
|
silviu stoica
|
 |
« Reply #11 on: February 05, 2009, 11:57:59 AM » |
|
fiindca tot s-a inceput cu "el "... "Cand am stat prima data fata-n fata cu Nichita Stanescu (ma simteam de parca as fi stat la masa cu Eminescu sau cu Baudelaire) eram la restaurantul Uniunii Scriitorilor cu prietenul meu Traian T. Cosovei. Am fost atunci atat de intimidat de ochii albastri, foarte departati, ai lui Nichita, incat vreo jumatate de ora n-am putut scoate o vorba, lucru pe care el l-a luat drept o tacere ostila.
“Batrane, gata!” mi-a spus pana la urma. “Ai dreptate, sunt cel mai prost poet din lume. Dar hai sa stam de vorba, totusi, si sa ciocnim un pahar ca doi prieteni.” “Dar dimpotriva”, i-am raspuns, “am tacut fiindca va respect prea mult…” “Haide, lasa-l pe va si pe dumneavoastra. Zi-mi tu, batrane!” “Iertati-ma, dar nu pot…” Atunci Nichita s-a uitat la mine mai atent. “Asculta, tu esti credincios?” “Da, bineinteles.” “Si te rogi cateodata lui Dumnezeu?” “Da, uneori.” “Si cum ii spui lui Dumnezeu cand te rogi, Tu, Doamne, sau Dumneavoastra, Doamne?” “Tu”, i-am raspuns zambind, pentru ca mi-am dat seama brusc ce vroia sa spuna. “Si-atunci, daca lui Dumnezeu ii spui tu, mie de ce-mi zici dumneavoastra? Hai, batrane, zi-mi Nichita, si sa fim sanatosi…”
De-atunci, in putinele momente in care ne-am mai vazut, m-am straduit sa-i spun pe nume: tu, Nichita."
Nichita Stănescu ________________________________________ Anica
Sughiţa: Cineva gândea la ea.
Cam peste-o lună-i dusă la vedere ...Odaia zace în tăcere, perdeaua are ciucuri, creţuri, pe masă - cinci dulceţuri.
Când se-ntoarce de la el, spârc, pe ea, un porumbel. Petiţoarele îi spun că-i semn bun.
octombrie 1954
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
Bogdan
Hero Member
   
Offline
Posts: 3382
Location: Turda
Navarro
|
 |
« Reply #12 on: February 05, 2009, 12:14:09 PM » |
|
Si un petec de lumina : Cioara Câmpul alb, ca un cearşaf, Până-n zări se desfăşoară... Sus pe-un stâlp de telegraf, S-a oprit din zbor o cioară, Nemişcată-n vârf de par Ca o acvilă pe-un soclu, Oacheşă ca un hornar şi macabră ca un cioclu; Neagră ca un as de pică, Sub nemărginitul cer; Singuratică şi mică Cât o boabă de piper; Gârbovă ca o feştilă Într-un cap de lumânare; Ca o mutră imobilă De harap cu nasul mare, Dar sinistră şi pârlită De la coadă până-n plisc, Ca o pajură trăsnită Într-un vârf de obelisc; Încrustată-n atmosferă Ca un ou de ciocolată; Amărâtă şi stingheră Ca o prună afumată; Cu alura interlopă Ca un muzicant în frac, Cuvioasă ca un popă şi smolită ca un drac; Demnă, ca un om celebru; Mistică şi fără chef Ca un basorelief De pe-un monument funebru; Încomodă-n soare, ca Un gunoi în ochi; nefastă Ca un chibiţ ce-ţi stă-n coastă La un joc de bacara; Suspendată ca o notă Pe un portativ gigant; Slută, ca o hotentotă Părăsită de amant; Mică-n mijlocul naturii Ca un fir de praf de puşcă; Neagră cum e cerul gurii La un câine care muşcă; Cruntă ca o vânătaie Cauzată-n match de box; Ca un bulgăre de cox Care-a stat o noapte-n ploaie; Resemnată, ca-n vitrină O reclamă pentru vulg, şi uşoară ca un fulg De funingine-n lumină; Tristă ca un crep de doliu În văzduhul diafan, — Ca un punct aerian Pe-al zăpezii alb orgoliu; Stranie ca un ponos Al priveliştii de cretă; Solitară şi cochetă Ca un cuc de abanos; Neagră, ca o muscă-n lapte, şi fantastică-n contur, Ca un miez adânc de noapte, Cu lumină împrejur; Fină ca o acadea De ţiţei topit la soare; Prinsă-n falduri de ninsoare Ca un fiong de catifea; Ireală, ca un  Cu penajul ei feeric, — Ca o cupă de-ntuneric Răsturnată în văzduh; Gravă ca o rugăciune şi posomorâtă ca o Figurină de cărbune Cu nuanţe de cacao; Tragică, ca o emblemă A obştescului sfârşit; Sumbră ca o anatemă Arucată-n infinit; Mută-n liniştea câmpiei Ca un bloc de piatră arsă, Ca un ghem de beznă toarsă Din fuiorul veşniciei, — Atârnând de bolta goală Ca un uger de catran Unde pruncii lui Satan Vin, plângând, să sugă smoală; Piază-rea, ca un blestem Azvârlita-ntr-o doară Creatorului suprem, — şi banală... ca o cioară! George Toparceanu
|
|
|
|
|
Logged
|
MEMBRU ARCG! Le multumesc celor care ma vorbesc pe la spate! In acest fel am devenit centrul lumii lor.
|
|
|
|
piciorus2002
|
 |
« Reply #13 on: February 06, 2009, 12:41:10 AM » |
|
M-a uns la suflet,Bogdan! N-au maidanezii Bucurestiului pureci cate ciori am eu p-aici 
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
|
silviu stoica
|
 |
« Reply #14 on: February 06, 2009, 10:31:21 AM » |
|
Din ce a scris Toparceanu, mai iesit din comun mi se pare " Balada ...", aia cu motto, prolog si pe categorii dar "suntem" pudici si nu o pot afisa (cel mult un link daca mi se permite). Sa pun totusi o poezie, in ton ca sa zic asa, care m-a marcat altfel decat poetic. Elena Farago ________________________________________ Gândăcelul
- De ce m-ai prins în pumnul tau, Copil frumos, tu nu stii oare Ca-s mic si eu si ca mă doare De ce mă strangi asa de rău?
Copil ca tine sunt si eu, Si-mi place să mă joc si mie, Si mila trebuie să-ti fie De spaima si de plansul meu!
De ce să vrei să mă omori? Ca am si eu părinti ca tine, Si-ar plange mama dupa mine, Si-ar plange bietele surori,
Si-ar plange tata mult de tot Căci am trait abia trei zile, Indura-te de ei, copile, Si lasa-mă, ca nu mai pot!...
Asa plangea un gandacel In pumnul ce-l strangea să-l rupa Si l-a deschis copilul dupa Ce n-a mai fost nimic din el!
A incercat să-l mai invie Suflandu-i aripile-n vant, Dar a cazut în tarna frant Si-ntepenit pentru vecie!...
Scarbit de fapta ta cea rea Degeaba plangi, acum, copile, Ci du-te-n casa-acum si zi-le Parintilor isprava ta.
Si zi-le ca de-acum ai vrea Să ocrotesti cu bunatate, In cale-ti, orice vietate, Oricat de far-de-nsemnatate Si-oricat de mica ar fi ea!
Acum vreo doua luni citind aceasta poezie, mi-am zis ca e perfecta pentru fetita mea (clasa a 3-a) si dupa ce am "printat-o", i-am dat-o s-o citeasca.Aceasta, dupa ce a vazut-o, s-a uitat la mine si a spus :"Dar, asta am invatat-o acum un an !"
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
|