"COMOARA" pierduta

[sziszique]

In data de 1 septembrie mi-am pierdut o parte din inima."Comoara" mea avea 13 ani,si era un baietel frumos.De atunci ma prefac ca"traiesc".Dimineata nu-i mai simt boticul umed care dadea desteptarea...canapeaua lui sta goala...asteptind pe cineva care nu mai vine...In locul lui este o URNA pe care am pus-o intr-o cutie frumoasa si langa care este tot timpul un fir de trandafir alb!Am strans tot ce mi-a ramas de la el: lesa, jucariile, vasul din care manca si bea apa, chiar si ultimul tricou cu care am fost imbracata cand l-am strans pentru ultima oara in brate..toate le-am pus bine.Paturica care mai pastreaza mirosul lui...tot.Am patru albume  pline cu pozele lui, inregistrari video...ma uit la ele si plang si zambesc si zambesc si plang. Toata casa e goala...e atat liniste ca ma inebuneste.Il caut mereu, pe drum, in casa, tot ce fac-fac mecanic-gandul i-mi este doar la el.De cand nu mai este el, eu nu mai sunt eu. Parca a luat cu el tot ce a fost mai bun, mai frumos in viata mea.Nu mai am cui sa-i spun tot ce simt, tot ce ma doare si tot ce ma bucura.Si uneori mi-e chiar rusine, am familie , fiul meu si sotul meu ma iubesc si suntem o familie fericita...si totusi fara "Comoara" nu mai e nimic la fel.In ultima luna am plans cat nu am plans toata viata mea.Cand am citit postarea cu IN Memoriam...a fost asa de bine..acel testament m-a mai linistit un pic...Stateam uneori si ma gandeam oare unde este EL acum, ce face, ce simte, daca se simte singurel fara mine...Ma trezeam gandindu-ma ca sunt pe cale de a-mi pierde mintile..Este atat de bine ca exista acest loc...unde nimeni nu rade de mine, desi e trist ,pentru ca toti cei de aici au pierdut la randul lor un prieten!Sant alaturi de toti...si e bine sa fi intre prieteni...

[kristal]

Suntem alaturi de tine, multi de aici stiu prin ce treci si nu trebuie sa-ti fie rusine fata de nimeni ca suferi pentru sufletul pe care l-ai pierdut.

....iar acel Testament spune multe si hai impreuna sa ne imaginam ca este un testament real, zica lumea ce-ar zice ca suntem nebuni de legat si sa crezi ca si "Comoara" ta a spus acelasi lucru:

"O rog, In memoria dragostei pe care mi-a purtat-o, sa-si ia alt caine, pentru ca altfel urma pe care i-am lasat-o In memorie va fi neplacuta. Eu vreau sa stiu ca dupa mine Ea nu-si va mai imagina viata fara caine!"



 

[sziszique]

Multumesc Kristal pentru ce ai scris. Poate i-mi spune cineva cum pot pune si eu poza lui pe aici?

[Thara]

imi pare nespus de rau pentru pierderea suferita! 

Poate i-mi spune cineva cum pot pune si eu poza lui pe aici?

desigur!

la reply --> additional options --> browse si se alege poza din calculator.pozele trebuie sa aiba sub 200 kb.

[Ariana]

Stateam uneori si ma gandeam oare unde este EL acum, ce face, ce simte, daca se simte singurel fara mine...Ma trezeam gandindu-ma ca sunt pe cale de a-mi pierde mintile..Este atat de bine ca exista acest loc...unde nimeni nu rade de mine, desi e trist ,pentru ca toti cei de aici au pierdut la randul lor un prieten!Sant alaturi de toti...si e bine sa fi intre prieteni...

Intelegem perfect!
Trebuie sa-ti descretesti fruntea si sa iti amintesti cu fericire de el, comoara ta care te-a incantat atatia ani.
Mie imi place sa ma gandesc ca sunt bine in raiul cateilor si ne vegheaza linistiti. Trage aer in piept, ofteaza, recapata-ti zambetul in amintirea lui si continua-ti viata fericita. Nu dorea sa te faca sa suferi.

[k3na]

Sziszique mi/a fost groaza sa citesc postul tau. Dupa aproape 8 luni, durerea e la fel de mare. Parca eu as fi scris mesajul tau. Ne/am luat alt catel si ne/a inviorat. Puteti incerca. Nimeni nu va putea insa sa/i ia locul celuilalt. Cineva avea o semnatura pe forum: "Cainele este singurul animal care a dus la perfectie vocatia prieteniei" (aprox). M/a impresionat.

[alica]

Imi pare sincer rau! Mergi mai departe! Poate un pupy mic ti-ar alina suferinta...

[sziszique]

Multumesc tuturor pentru cuvintele de imbarbatare...Da probabil candva voi lua un caine...dar deocamdata nu pot.Am nevoie de un pic de timp....Si da un pupic este binevenit....pacat doar ca nu mi-l poate da el..dar sper ca totusi aceasta durere sa se mai atenueze in timp...fiecare zi o iau incet...

[sziszique]

In curand se implinesc 2 ani de cand o parte din mine a plecat pentru totdeauna odata cu Comoara mea ( Kincsem ).
Si inca zilnic sterg o lacrima de dorul lui, daca inchid ochii si mangai aerul ii simt blanita, ii simt mirosul, dar cel mai mult ii simt lipsa.
Toata casa este plina cu pozele lui,  cand deschid calculatorul tot pe il vad, pe telefon, peste tot, inclusiv cana de cafea are poza lui.Poate e bine, poate nu, dar eu asa ma simt bine.Mi-am facut si un medalion la gat cu numele lui gravat si o bratara pe care tot numele lui este gravat. Si pentru ca am reusit sa il incinerez, langa urna lui  mereu este o floare proaspata, de doi ani si asa va fi mereu.
Si sper ca nu voi parea nebuna, dar cand merg pe strada, vorbesc cu el in gand, si pe acasa cand sant singura vorbesc cu el.
Am incercat sa pun ca sonerie la telefon latratul lui ca este inregistrat, dar nu am rezistat, de cate ori suna telefonul mie imi dadeau lacrimile asa ca am schimbat soneria.
Chiar daca rar macar aici pot spune ce simt si ce gandesc, asa pentru mine si linistea mea.

[Lucky the one]

 

[FARINA]

Stiu cum e sa pierzi pe cineva. Si eu am pierdut tot o catea avea 7 ani cand a murit. Toti suntem alaturi de tn

[Olga]

vorbesc cu el in gand, si pe acasa cand sant singura vorbesc cu el.

Am crezut ca numai mie mi se intampla sa ma terezesc vorbindu-i lui Ox, imi vin in minte alinturiile lui "iubitul mamei...stii tu ca esti baiatul mamei frumos?"
Am senzatia ca este langa mine, imi vine sa strang aerul in brate si sa-l gasesc pe el
Au trecut doua luni atat de greu
Te inteleg foarte bine prin ce treci Sziszique