Acum doi ani si jumatate a plecat de langa mine campioana sufletului meu, Bela, fiica de (RJCH,R.RcL.CH,3RPJ,32CAC,4R.CACIB,6CACIB,2InvClub,17BOB,7BOG,3Bis IPO1) Gino V Konigsstein si Indi de Amalaberg. Ea nu a fost campioana pentru voi, probabil, pentru ca nu am scos-o in expo. Poate am fost prea egoist, am tinut-o pentru mine, sau poate mi-a placut ea asa cum era, simpla. Nu am vrut sa o schimb in niciun fel, am preferat sa fie catelul meu si atat. Am tinut enorm la acest caine si inca o mai am in suflet. Parca in orice caine o vad pe ea: cainele lenes cu care am dormit, cu care m-am jucat, cu care m-am plimbat, cu care am plans. Ea m-a invatat ca un caine este mai mult decat un animal, mai mult decat un om, mai mult decat orice. Era un companion adevarat. O vedeam ca pe o persoana si o respectam cum nu poti respecta un om niciodata. Ea a fost Bela, cainele meu iubit. Imi amintesc cum acum trei ani, desi nu mai avea nici dinti, m-a scapat de 5 caini maidanezi tineri. A dat dovada de curaj si atasare fata de stapan.
M-am hotarat sa trec pe alta rasa de caini si acum sunt crescator de Amstaff, insa nicio alta rasa nu e ca Ciobanescul German si niciun Ciobanesc German nu e ca Bela.
Poate ca Bela a trebuit sa plece de aici, de pe Pamant, pentru a fi cu mine de acolo, de sus, oricand si oriunde. Pentru a ma ajuta si pentru a ma sprijinii moral atunci cand am nevoie. Pot spune si acum, dupa 2 ani si jumatate de la plecarea ei dintre noi, ca atunci cand sunt trist, gandindu-ma la ea si la faptul ca atunci cand aveam o suparare doar ma uitam in ochii ei si parca imi vorbea, ma incuraja, ma intarea, devin mai tare, mai puternic, pot trece peste orice. Aproape orice pentru ca peste amintirea ei nu pot si poate nu voi putea trece niciodata.
Acum imi caut un alt Ciobanesc German pe care sa nu-l tin doar pentru mine, pentru a-l scoate in show, pentru a-mi alina din durere. Insa sunt constient ca niciun alt caine nu o poate inlocui nicicum.
Odihneste-te in pace, Bela, campioana sufletului meu!
