Vazand acest topic si aceste posturi de aici, mi-se pune un nod mare in gat si mi se umplu ochii de lacrimi, pentru ca stau si ma gandesc ca probabil nu peste multa vreme voi posta si eu aici. Durerea este nemarginita, si suferinta enorma pentru ca am un caine la care tin mai mult decat am tinut la ceva vreodata, dar care este batrana ... si acum si bolnava.
Razvan - cuvintele sunt penibile si nu isi au locul aici, te pot doar intelege cu inima, pentru ca si eu imi iubesc acest catel mai presus de orice. MI-a fost si imi este inca fidel, insa nu vreau sa ma gandesc cu o fi cand nu va mai fi. Nu am plans niciodata dupa nimeni, desi nu pot spune ca nu am avut pierderi ramanad de mic fara pariniti, insa cainele asta ma termina.
Nu stiu cum sa te consolez, pentru nici pe mine nu m-ar putea consola nimic, insa eu sper ca acesti catei sa aiba un paradis al lor, si macar odata sa mai avem dreptul sa mergem sa ii revedem, pentru ca de un lucru sunt sigur, au murit cu gandul ca ne lasa si poate nu si-au facut pe deplin datoria
Dumnezeu sa ii ingrijeasca !
