Cainii mei
Episodul 2 – Prima mea expozitie in calitate de “expozantâ€
Asa cum imi amintesc eu
La început trebuie sa va povestesc ca in copilaria mea , tata ne povestea (fratelui meu si mie) lucruri extraodinare despre cainele lui pe nume “Lupuâ€, un ciobanesc german gri.
Acest “Lupu†a fost adus de bunicul meu, nu mai stiu de unde dar in orice caz el se tragea de undeva din cainii armatei germane.
Atat din punct de vedere anatomic cat si comportamental, Lupu se încadra perfect in descrierea lui “Horand†facuta de v. Stephanitz.
Asta o zic eu acum, aducandu-mi aminte de povestile tatei, ca pe vremea aceea habar nu aveam eu…cine a fost „Horand“.
Tata ne povestea peripetiile acestui caine magnific si in imaginatia noastra , Lupu, capata-se dimensiuni mitice…..un fel de Rin Tin Tin autohton…corcit cu Superman. Nimic nu era imposibil pt. Lupu!
Din pacate a fost împuscat de un ofiter rus atunci cand a sarit sa apere curtea de invazia „glorioasei armatei rosii, prietena si eliberatoare†compusa din soldati cu ceasuri de masa atarnate de gat care venise-ra sa ne „elibereze†(ba de bani, ba de animale, etc.).
Cu aceasta ocazie…..si datorita ei (bunicul a sarit la bataie si l-a facut K.O. pe ofiterul rus), bunicul meu a ajuns la zdup……consideran-du-se ca „a atacat armata rosie eliberatoareâ€!
Toata lumea a plans in casa dupa „Lupu†de parca ar fi murit un membru al familiei. Cel putin pt. tata , asa a fost.
Mai tarziu, cand am început sa citesc, imaginea lui „Lupu†a fost completata si amestecata cu imaginea lui „Colt Alb†si cu cea a lui „Rin Tin Tinâ€â€¦..asa ca va imaginati ca nu exista pt. mine (si nici in prezent …nu exista) alta rasa decat Ciobanesc German! Atunci cand ne-am mutat la casa cu curte si s-a pus problema de a achizitiona un caine……nu exista alternativa.
O intamplare fericita (sau poate destinul) a facut ca un vecin de-al nostru sa-si fi cumparat ( de undeva din Rahova, de la un macelar) un „caine lup†de 6 luni pe care acum vroia sa-l vanda…..pt. ca era „prea rauâ€. Numele lui era „DINGOâ€.
Va puteti inchipuii ce s-a intamplat cu tata atunci cand am aflat ca DINGO era „de vanzareâ€.
Este adevarat ca nici nu ne-a trebuit multa munca de convingere cu tata……..mai greu a fost cu mama…..dar am „dovedit-o†in final si pe ea. Dingo a fost cumparat in vara anului 1977 cu suma de 550 lei, inclusiv zgarda, lant si cotet (500 lei a pus tata si noi am pus 50 lei).
In acelasi an fusesem si la prima mea expozitie canina in calitate de „vizitatorâ€â€¦..parca pe stadionul „Olimpia†….nu mai stiu. Datorita imbolnavirii lui Dingo, am facut cunostinta cu dna. doctor Ruxandra Niculescu, una dintre persoanele dragi mie, care impreuna cu sora ei Smaranda mi-au influentat „ cariera chinologicaâ€. Zic eu…..in bine! Datorita lor am început sa invat cate ceva despre caini…..ba de la unul/una, ba de la altul/alta.
Pe vremea aceea existau foarte putine materiale din catre puteai sa inveti ceva despre caini.
Drept urmare…..â€DINGO era cel mai frumos si cel mai destept din cati caini s-au pomenit vre-o dataâ€! Asta era convingerea mea!Ca sa nu o mai lungim…..ajungem la prima expozitie in care l-am inscris pe Dingo. Este vorba despre expozitia din Bucuresti, din 1978 de la stadionul „Progresul†, arbitru dl. Muica Petru.
Cu o zi inaintea expozitiei, l-am spalat cu sapun de rufe si cu galbenus de ou, l-am pieptanat…..numai „funda rosie†nu i-am pus.
In dimineata expozitiei, cu toata familia, ne-am urcat in masina si am plecat la stadion. Vremea se anunta-se instabila si de aceea ringul era amenajat sub tribuna arenei de tenis.
Trebuie sa va spun ca intre timp aflasem si eu ca un c.g. nu are voie sa tina coada in sus. Adica, sa nu o ridice peste nivelul spatelui, decat in cazul unei agitatii mari. Dingo isi purta coada (mai tot timpul) extrem de mandru, de parca era un stindard de lupta , de parca era „pus pe scandal†in permanenta (nu spun ca nu ar fi fost adevarat).
Revin!
A început arbitrajul si eu am început sa ma uit la ceea ce faceau ceilalti. Am vazut ca se plimbau in cerc cu cainii si din cand in cand ii aranjau sa stea intr-un anume fel.
Buun!
Chestia asta „pusul in pozitie†nu era o problema ….ca Dingo ma asculta.
Nici „cautatul la dinti si la bilute†nu reprezenta un obstacol.
„Plimbatul†…atata timp cat pastram o distanta fata de cainele din fata noastra, la fel…..nici o problema!
PROBLEMA MARE era doar COADA (asa ziceam eu)!Arbitrajul nu prea se auzea, ca era o harmalaie mare….si chiar daca s-ar fi auzit…..majoritatea, nu l-am fi inteles!
Asa ca am tras cu ochiul la masuta unde se completau foile de arbitraj.
Majoritatea concurentilor primeau „BINEâ€, „F.B.†sau „EXCELENTâ€. Adica, cei de la secretariat aplicau pe foaia de arbitraj ori o stampila „mica†(Bine sau F.Bine) ori o stampila „mare†(Excelent). Treaba cu "aplicatul stampilei" se intampla inainte ca arbitrul sa anunte calificativul.
Revenim la coada lui Dingo!
Cum sa fac eu ca Dingo sa tina coada in jos? Aha , gata….stiu…..il injur! Chestie sigura dom’le!
Zis si facut dar ….Aualeu!…alta problema!
Pai, daca îl injur….lasa el coada in jos…..dar culca si urechile!
Cum sa o rezolv si pe asta?
Simplu…..prin „Dingo, ia uite!â€
Aceasta fiind un fel de atentionare (aceasta "atentionare", in mod normal trebuia urmata de o comanda,.....care acuma nu mai venea.....deci Dingo avea un fel de "CEC in alb" ...pt orice ar fi vrut coada lui)
Ne-a venit si noua randul sa intram in ring. Arbitrul ne aliniaza si ne pune sa mergem in cerc.
La un moment dat, dl. Muica opreste arbitrajul, se duce la masa secretariatului, ia de acolo o hartie, o ridica deasupa capului si spune: Priviti, acesta este un pedigree! Asa arata, el contine date si informatii despre ascendenta sa! Este al acestui mascul! (aratand catre un caine)
Ahaa! Mi-am zis….Asta are „pile†la arbitru!......Mama lui de….!
M-am uitat mai bine la cainele cu pricina…..si parca nu prea semana cu ceilalti, parca era „mai adus de spateâ€.
Era un nepot a lui Dago vom Schloss Dahlhausen (cautati si voi pe Net sa vedeti cum arata Dago) si era prezentat de George Moldoveanu.
Asta o spun eu acum…..ca atunci m-i se falfaia mie….nepotu’ cui este!
In sfarsit ne-a venit si noua randul la arbitraj.
Dinti…ok!
Bilute…ok!
Par…..ok!
Statura…ok!
Arbitrul imi spune sa-l pun in pozitie….ok! (dar cu urechile culcate)
Arbitrul spune: Dati ture de ring!
Eeee….acum e acum….treceam prin fata celorlalti caini….asa ca: ba erau urechile si coada „in josâ€â€¦.ba erau „in susâ€. Ba era „Dingo, ia uite!†…ba era „Dingo,…
.(in soapta)!!!â€
Pericolul a aparut atunci cand Dingo a început sa se enerveze. Parca spunea: „Ce tot imi arati, mai Bogdane! Ce tot vrei? De ce esti suparat pe mine? De ce ma injuri? Te-a suparat cainele ala? Tu ce te uiti bai blanosule asa ciudat la mine? Vrei bataie?â€
ÃŽl simteam cum se tensioneaza ca un arc si stiam ca este ca un „butoi cu pulbereâ€, de aceea îl „tineam aproapeâ€.
Peste toate astea vine si arbitrul si imi spune: Lasa-l mai lejer, adica lasa-i lesa mai lunga…..sa vad cum alearga!
In gandul meu i-am spus: Bai nene, mata’ nici nu stii ce imi ceri (prietenii stiu de ce)!
Norocul meu a fost ca m-a oprit si mi-a multumit.
Domnul arbitru s-a dus la masuta, i-a dictat ceva cucoanei…..si a luat stampila mare!
Mamaaaa! Mi-am zis. L-am prins pe Dumnezeu de picior! Stampila MARE!
……
Stampila era mare…….pt. ca pe ea scria ……SATISFACATOR!Buimac am iesit din ring. Totul era negru in jurul meu…soarele, cerul, iarba…sufletul meu!
Afara…..ai mei!
Mama zice: Ce ai patit Bogdane…ti-e rau?
Fratele meu tacea….stia el ca „e nasol…..nasol rauâ€.
Fara un cuvant i-am intins tatei „foaia de arbitrajâ€.
Tata a citit-o, a impaturit-o si a bagat-o in buzunar zicand: „Lasa tata, ca nu-i bai…..al nostru este cel mai destept!â€
Tata a avut dreptate! Asa a fost!
In toata viata sa competitionala , DINGO a fost invins doar o singura data …..cand avea 9,5 ani….la Campionatul National de la Chitila din 1986….atunci a obtinut doar „Vice Campion Nationalâ€, adica locul 2. Locul 1 a fost castigat de un Schnautzer, mult mai tanar, ….din Tg. Mures.
Inca mai am acasa toate diplomele si cupele lui Dingo.
Dintre toate cupele obtinute de-a lungul timpului de cainii mei (in special de Tano)…..cele obtinute de Dingo sunt cele mai simple…….dar stau la „loc de cinste†langa cupele de „Vicecampion Europeanâ€, „Campion Mondialâ€, „Campion de Clubâ€, BOB, BOG,…..si alte alea!
Imi amintesc ca o data cand au venit in vizita niste prieteni din viata mea „extrachinologicaâ€, chiar m-au intrebat: Ce cauta kitsch-urile alea acolo?
O, voi nici nu banuiti cat înseamna pt. sufletul meu….â€kitsch-urile aleaâ€!
Dar sa terminam cu sentimentalismele si sa revenim la acea zi nefasta.
Pe drumul catre casa …..nimeni nu a scos o vorba dar am reusit sa ma calmez un pic. Cand am ajuns, Dingo a sarit sprinten din masina si a intrat in curte (ce-i pasa lui de Expo).
In curte….bunica si bunicul meu ne asteptau cu masa pusa, cu gratarul, cu micii, cu berea….sa sarbatorim! A fost cea mai trista „masa de sarbatoare†de care imi amintesc. La un moment dat, „cu o ura ne-mpacata mi-am soptit atunci in barbaâ€..â€Nu pagadi zayatâ€!
Atunci, cu o voce gatuita de emotie, i-am spus tatei: Ma apuc eu sa invat despre rasa asta….sa-i arat eu prostului aluia ca greseste! Ma apuc si de dresaj!
Uite asa m-am apucat eu sa invat despre rasa „Ciobanesc Germanâ€.
De aratat……mi-am aratat doar eu, mie insumi,….cat de prost eram eu,….nu arbitrul! El avuse-se dreptate!La scurt timp dupa asta m-am apucat de dresaj….si asa a aparut in viata mea si a lui Dingo….dl Virgil Nicolaev……dar asta este alta poveste…pt. alta data….asta in cazul in care nu va plictisesc.
