Salutare...
Povestea a inceput acum 12 ani...eram in vacanta de pasti la bunici cand a intrat in curte cumnatul meu, cu o catelusa mica, negriciosa, pe care o tinea in brate si care mi`a fost dat in dar zicand ca este un
, catel pe care mi`l doream de ceva timp. Avea doar 3 sapt cand a ajuns la mine iar eu doar 14 ani si cu un bagaj de cunostinte prea mic in a creste un catel(inainte de Cora am mai avut un Dalmatian la care a trebuit sa renunt deoarece era prea obraznic sa il mia pot tine in casa....parinti mi`au promis atunci ca ne va da afara pe amandoi dupa ce domnisoara a ros mocheta de pe houl apartamentului si pantofii lui taicamiu in seara de Craciun
). A durat vreo 3 sapt in care am strigat`o in fel si chip pana cand am ajuns la numele de Cora de care a fost foarte incantata.
) Din acel moment am ramas legati unul de celalalt descoperind impreuna chestii funny ::)cum ar fi zgarda de la gat, mersul la pas, mersul in lesa, comenzile elementare, cate ceva din aport, ceva vizite pe la vet pentru vaccinuri....la inceput mai greu dar dupa multe sesiuni de pregatire toate aceste lucruri au fost deprinse. Practic am crescut impreuna, adolescenta mea fiind legata de copilaria ei. Devenind cei mai buni prieteni in fiecare dimineata eram condus cand plecat la liceu pana la usa apartamentului unde ramanea pana cand ma intorceam de la ore....clipele cele mai fericite erau cand intram in casa si ma astepta langa usa cu mingea la picioare sa iesim afara la joaca. Totul a decus bine....am inceput sa descopar ce inseamna un
din carti, de pe la Tv, de pe la alte persoane care detineau un asfel de caine si am realizat ca daca am reusit sa il invat cu brio chestiile elementare ar trebui sa trec la urmatoare etapa si sa ne deprindem si alte lucruri mai serioase cum ar fi paza, atacul la manson (purtat de catre un bun si intelegator prieten
), gasirea bunului prieten care facea pe "infractorul" si statea ascuns in boschetii de pe langa Cetatea Sucevei
, lucruri pe care le`a deprins repede si le face si in ziua de azi cu placere. Anii au trecut si a venit timpul sa plec la facultate lucru pe care l`am facut dar care a avut un impact greu asupra ei doarece am ales sa plec in Iasi si veneam acasa rar. Nu am rezistat decat un 1 dupa care din toamna am luat`o cu mine la Iasi...a fost mai greu pana am gasit o chirie in care sa ma primeasca cu ea, lumea neintelegand de ce tin un caine asa de mare in casa
....anul acesta face 12 ani si a ramas aceiasi catelusa jucausa , plina de viata ...ma scoate afara sa ne jucam cu mingea, cu un bat pe care il gaseste pe jos....eventual un bolovan, se alinta, se tavaleste prin iarba sau pe covorul din living....
sunt niste caini fantastici m`am indragostit de ei acum 12 ani si nu cred ca imi va trece vreodata.
