Urmatoarele s-au petrecut in Romania, Bucuresti.
Cu aproximativ o luna in urma, cainele meu, Groll (12 ani), nu a mai reusit sa-si faca nevoile. Avea, de mai mult timp dificultati in eliminarea fecalelor, insa de 2 zile nu a mai reusit sa defece deloc. Zona anala s-a umflat, a vomitat 2 zile consecutiv tot ce a mancat, practic incepuse un fenomen de intoxicare cu propriile fecale. M-am speriat. Toata viata lui a fost un caine sportiv: inot, bicicleta, sanie, excursii la munte, antrenamente la manson, in fiecare zi a facut un tip de antrenament, acum insa, abia se tinea pe picioare.
Am fost la o clinica "de cartier" din Bucuresti. Mi s-a spus ca e "desalat"
si ca are un cioc probabil pe coloana. Am fugit mancand pamantul. Am ajuns la una din cele mai mari clinici din Bucuresti, aici medicul i-a ridicat coada si i-a pus diagnosticul (corect) :hernie. Raspunsul, insa, nu mi-a placut: E batran, nu mai are mult, ii dam supe si diuretice :'(. Nu-l operam, ca nu scapa. :'( :'(
Am ajuns la Facultatea de Med Veterinara, sa-i fac o ecografie.
Aici, am dat peste domnul ALEXANDRU VITALARU.
Din momentul acela, lucrurile nu s-au mai petrecut ca in Romania.
I-am facut ecografia: hernie perianala pe ambele parti, prostata marita si cu un adenom .
I s-a facut un tubaj pt evacuarea urinei si o clisma, dupa care, d-l Vitalaru mi-a spus (incerc sa reproduc exact fraza):
-Daca nu il operam, nu traieste mai mult de o luna, poate o saptamana, poate cateva zile.Daca il operam si trece de anestezie, se va reface destul de repede. Operatia este destul de simpla, il operam de hernie si pe stanga si pe dreapta si il si castram, astfel prostata se va micsora si nu va avea probleme nici la urinare. Eu zic sa-l operam, ca scapa si va fi bine.Totul e sa se trezeasca din anestezie. Dar vreau sa-l operam poimaine, mai tarziu, nu-l mai operez.
Cine a crescut 12 ani un caine, stie ce inseamna sa auzi ca ii faci o injectie si poate se trezeste, poate nu.Cine a avut un caine in perioada adolescentei stie ce inseamna ca acesta sa-ti fie uneori partener, alteori frate, chiar si tata, in cei mai frumosi si aventurosi ani din viata.Este foarte greu de acceptat, insa ca el imbatraneste iar tu ramai tanar, ca partenerul viguros si neinfricat pe care te puteai baza in orice situatie este acum un batran pe care trebuie sa-l ingrijesti in ultimile clipe din viata.
Plangand, i-am spus ca vreau sa-l operez, intrebandu-l ce sanse are.
-50-50, dar i/as da 60%sanse, pentru ca este foarte bine antrenat.Ca sa fim mai siguri, il va vedea si un cardiolog
Cardiologul insa, a constatat ca inima ii bate incet si rar, dar aceste lucruri puteau fi cauzate si de viata sportiva, el mai intalnind acest fenomen la cainii de sanie.I-am explicat ca si Groll tragea, in fiecare iarna, sania la munte, si a spus ca este ok.
-Pentru mai multa siguranta, ii vom face si analizele de sange, sa fim siguri ca nu are probleme cu ficatul.
Aici, analizele i-au iesit ca la un caine de 5 ani, asa ca a ramas sa-l operam.
Doua zile nu am mai fost om. Am slabit 5 kg(am 75)
Ziua operatiei, dupa injectia cu anestezic:
-Vreau sa stati cu el pana adoarme profund si sa-i vorbiti incontinuu, sa nu se simta parasit.Dar sa incercati sa va controlati emotiile, pentru ca i le transmiteti si cainelui.
O ora si jumatate mai tarziu, operatia se incheiase.
A doua zi, Groll si-a revenit complet din anestezie.
O saptamana mai tarziu era refacut complet.
De cateva zile, am inceput antrenamentele de alergari usoare.
Ieri a inotat 15 min.
Nu am intalnit pana acum, nici macar la un medic uman,o mai mare dovada de profesionalism si daruire in ceea ce face ca la d-l Alex Vitalaru. Chiar daca operatia nu ar fi reusit, felul in care s-a purtat, modul in care a vorbit , pasiunea si atentia la detalii, m-au facut sa simt ca am cunoscut unul din acei oameni pe care cu greu ii mai gasesti in ziua de azi.
