Horatiu Popescu
Hero Member
   
Offline
Posts: 718
Location: Codlea, Brasov
Oxy von Vifor
|
 |
« Reply #4 on: February 05, 2014, 03:13:59 PM » |
|
Nu vreau sa degenereze discutia insa vreau sa spun ca, totusi, nu depinde doar de crescator. Problema e, dupa parerea mea, ca, la show cel putin, daca ai un caine foarte bun in caracter, cu abilitati clare de lucru, dar nu e asa bine pigmentat sau e mai putin angulat nu va fi promovat pe o pozitie fruntasa. In consecinta, posesorii de femele nu vor monta cu el, vor monta cu masculul iesit pe locul1 sau 2, chiar daca acestia lasa mult de dorit la cap. caracter. Si atunci asta nu influenteaza programul de crestere? Nu cred ca crescatorii de show sunt neaparat bucurosi ca produc caini slabi. Dar, vrand, nevrand, trebuie sa-si vanda produsii si asta inseamna sa se orienteze mai putin spre masculi tari in caracter dar cu palmares expozitional slab. Asta se intampla si din cauza popularitatii pa care o are aceasta rasa. Revenind la deosebiri, avem cainii de lucru, unde intr-adevar, nu se pune accent pe frumusete, ci pe caracter. Insa si aici avem probleme. Nepasarea fata de fenotip a dus la aparitia unor caini nu neaparat mai buni in caracter, dar destul de eterogeni ca aspect. Multi nu au acea tipicitate, foarte importanta la orice rasa. Crescatorul de lucru spune ca nu conteaza cum arata cainele, conteaza sa lucreze. Eu zic ca asta se poate aplica unor metisi, sau caini fara pedigree, dar cand vorbim de rasa, deci de o anumita identitate genotipica si fenotipica, atunci asta nu mai valabila in totalitate Pana la urma asta e arta cresterii unui animal de rasa: sa regasim in el cat mai multe caracteristici prevazute de standard, atat din pdv al caracterului, cat si fizice. Daca von Stephanitz nu s-ar fi implicat in CREAREA unei rase, am fi avut si acum o populatie de caini ciobanesti foarte eterogeni, fara o identitate de rasa, dar cu abilitati bune de lucru. In cadrul acestei rase, selectia unilaterala (doar pentru show sau doar pentru lucru) a dus la aparitia acestor diferente genetice, chiar daca pana pe la jumatatea sec. 20 avem stramosi comuni celor doua linii. Ca sa revin la ideea enuntata in postul anterior de Bogdan, vreau sa spun inca o data ca numai crescatorii IMPREUNA cu cei care decid acolo sus pot sa faca lucrurile bine. Nu este de ajuns sa vrea crescatorul, trebuie si ajutat. De aceea anul trecut nu am avut o clasificare la VA, deci NU a existat un VA1, decat in preferintele unor persoane. Proprietarul de femela are astfel mai multe optiuni pentru alegerea masculului de monta, fara sa fie dat inapoi de locul din clasament. Daca intre masculii VA de anul trecut e vreunul tare in caracter, se poate monta cu el (bineinteles, daca se potriveste cu femela), fara se existe riscul de a ramane cu puii pentru ca "nu sunt din campionul mondial". Asta in teorie. In practica din chinologia romaneasca vorbim de altceva. Deja a aparut un VA1 inventat de romani, parca Omen von Radhaus, ca cei care au fost acolo stiu, au vazut. Asta e problema. Unii crescatorii sunt fie needucati, fie umbla dupa profit iar SV-ul face pasi prea mici si timizi pentru "scoaterea"la lumina a cainilor buni. Oare chiar niciun mascul de lucru sa nu merite sa intre la VA? Nu aici se face diferenta sau mai bine zis, discriminarea? Concluzia: nimeni nu opreste un crescaror sa produca caini buni, dar va fi "inmormantat"de cei care produc caini din campion mondial, rosii, bine angulati, care alearga bine la trap si atat. Asta la show. La lucru, crescatorii au de furca cu mentalitatea ca acum numai e nevoie de caini duri. In urma adoptarii noului Cod Penal, s-ar putea ca aceasta mentalitate sa se schimbe. Oricum,genotipul da fenotipul, iar diferentele genetice mari duc la diferente de aspect si caracter mari. Asta nu stiu daca face bine unei rase, s-ar putea ca nu peste mult timp ruptura sa fie inevitabila.
|