|
Ringo
|
 |
« on: November 16, 2007, 06:56:44 PM » |
|
La resedinta de la Raiul nostru (zona Lepsei, Vrancea) ii luam intotdeauna pe Donna si Ringo. Colindam impreuna cu ei pe coclauri ca sa nu dam peste vreo fiinta care sa urle in creieri: botnita si lesa la caine, dom'le!!!!!! Ne balaceam impreuna in paraul repede si clar de munte, si apoi, tot pe carari stiute numai de noi, hai la cabana! Aici, inchideam bine poarta pentru ca stiam ca Donna ar fi facut aceleasi excursii si pe cont propriu si ne asezam la soarele molcom de munte sa ne odihnim. Numai ca stupoare. Invariabil descopeream ca Donna disparea. Poarta deschisa. Cum, Doamne sa deschida un caine poarta cand aceasta se deschidea in sens invers? trebuia sa tragi de ea ca sa o deschizi, nu sa o impingi. Striga, alearga repede la rau, apoi in sosea, mai apoi inapoi la rau si dupa ce ma sminteam cautand-o ma intorceam acasa unde o gaseam in curte, culcata, prinvindu-ma cu nedumerire. Nu catadicsea nici macar sa se miste. Un mister. A trecut timpul si am observat ca aceasta disparitie se intampla numai sambata si duminica. Mi-am zis ca trebuie sa fiu atenta si sa o urmaresc fara sa ma observe. Il condamnam pe baiatul meu ca nu inchide poarta pentru ca eu stiam ca Donna sta in fata portii ore intregi ca sa i-o deschid (modul ei de a ma invita la plimbare). Ei bine, nu am reusit sa surprind momentul cand disparea Donna. Intr-o duminica, dupa lungi cautari aud rasete la o pensiune aflata in apropierea curtii noastre. O iau spre gradina pensiunii cam jenata sa deranjez oamenii ce se distreaza, dar... macar sa intreb daca nu au vazut un caine lup. Ajung la poarta gradinii si vad un grup mare de persoane de toate varstele, imbracati in costume de baie stand la o masa alaturi de un gratar. Mancau si in acelasi timp toti aveau ca punct de atractie pe... Donna mea! Am intepenit! S-au oprit cand m-au vazut si m-au ascultat doar pe jumatate cand le-am, spus ca ,,ma scuzati, cainele meu, Donna...". Au inceput sa rada si sa o strige pe Donna pe nume. Donna era de-a casei! In fiecare sambata si duminica semna condica la gratarul lor. ,,Nu, nu este nici o problema, este un caine bun si bland, se joaca cu copiii, le aduce mingea cand joaca tenis, este OK" Am ramas ca la dentist! ,,Nu, ne suparam daca nu o mai lasati! Este cainele nostru cateva ore si ne face placere!" ,,Nu, nu-i dam oase de pui sau de porc, - stim si noi ca nu au voie. Are oase aduse special pentru ea. De vita! I le punem pe gratar si ea le asteapta" Si, uite asa, Donnita noastra a primit invoire la ,,gratar". Ulterior am vazut si cum reusea sa deschida poarta: precum pisicile!
|