incepator cu CG - cum sa ne apropiem?

[Ahmeea]

Acum suntem ok, iesim, asculta destul de mult, dar... Inca nu ii este clar de ce o scot la plimbare si drept urmare dupa o plimbare de o ora si ceva trage dintr-o data catre casa ca nebuna si cand ajunge in camera ei face TOT. N-a facut nici macar un strop afara de cand iesim zilnic. Nici din greseala. Grrr...

[blitzableiter]

   ultimele trei nopti super-geroase l-am luat pe blitz in casa. complicat sa-l convingi pe stresat, nevasta-mea il momea in bucatarie ca sa ma pot eu furisa tiptil sa inchid usa casei, altfel fuge afara la orice miscare. s-a comportat ok, fara distrugeri, nevoi pe jos sau galagie, aveam ceva emotii. a inspectat tot etajul in a doua noapte mirosind si copiii adormiti in paturile lor. desi curios evita in continuare apropierea si contactul fizic. de mine se fereste ca de  cind ne intersectam pe holuri sau scara, locul sau de innoptat.

   statistic ne latra pe toti cind stie ca plecam sau cind ne intoarcem acasa, dar daca iesim cu copiii in curte la joaca de obicei sta linistit (in sensul latratului sau intimidarii copiilor). cum a inceput iar o sesiune de vitamine nevasta-mea le da copiilor parizerul impanat sa i-l dea din mina cu speranta ca-si va intelege pozitia ierarhica in familie / haita.


 

[danielaionel]

Ti-am urmarit poveste si te apreciez pentru efortul depus. Mult succes! Cu rabdare vei obtine un caine ok

   ultimele trei nopti super-geroase l-am luat pe blitz in casa. complicat sa-l convingi pe stresat, nevasta-mea il momea in bucatarie ca sa ma pot eu furisa tiptil sa inchid usa casei, altfel fuge afara la orice miscare. s-a comportat ok, fara distrugeri, nevoi pe jos sau galagie, aveam ceva emotii. a inspectat tot etajul in a doua noapte mirosind si copiii adormiti in paturile lor. desi curios evita in continuare apropierea si contactul fizic. de mine se fereste ca de  cind ne intersectam pe holuri sau scara, locul sau de innoptat.

   statistic ne latra pe toti cind stie ca plecam sau cind ne intoarcem acasa, dar daca iesim cu copiii in curte la joaca de obicei sta linistit (in sensul latratului sau intimidarii copiilor). cum a inceput iar o sesiune de vitamine nevasta-mea le da copiilor parizerul impanat sa i-l dea din mina cu speranta ca-si va intelege pozitia ierarhica in familie / haita.


 

[cristimate]

ce s-a mai intamplat? a mai trecut 1 luna... chiar e interesanta situatia

[blitzableiter]

ce s-a mai intamplat? a mai trecut 1 luna... chiar e interesanta situatia

inca o luna de minim progres, practic nu s-au schimbat datele problemei, doar mici ajustari.
parca incepe sa ne caute compania, vine in casa sa-i dam sa manince si sta mai mult, este putin mai detensionat in prezenta mea si sensibil mai increzator cind e prezenta si nevasta-mea, cu care de altfel accepta si joaca si un eventual contact fizic.
poza de mai jos facuta astazi tinde sa devina o scena obisnuita de seara in bucatarie.

intrebare: se poate 'determina' un  sa-si faca nevoile doar intr-un loc ales de stapin si nu unde vrea el?
acum ca s-a topit zapada am strins cam multi 'ghiocei' iar gazonul e in mare parte distrus.

[cristimate]

deci intreavad ca si voi deveniti increzatori ca e pe calea cea buna ...

uite o problema cu care eu ma confrunt desi nu se compara cu a ta: catelul meu cand a fost mic a stat pe holisor "inchis" cu niste geamantane ; holisorul e undeva la parter langa scari si de multe ori a incercat sa urce pe scari si noi nu si nu...; acum avem o "problema"; seara dupa ce urcam sus sa ne intindem in pat (dormitorul este si singurul mobilat) catelul ramane jos pana il scoatem noaptea afara (desi are 5 luni inca ne e frica ca va face o treaba din aia urata pe parchetul nostru de lemn) si incepe sa planga dupa noi; a inceput sotia sa stea cu el seara de seara ca sa nu mai planga baiatu' ca plange asa convingator... si am vrea sa urce si el sa ste langa pat pana decidem sa ne culcam; ei dar avem o problema: ii ie frica sa urce; deci ma chinui cu el sa urce , il pun cu labutele pe scari si se lasa "pe vine" si efectiv nu vrea sa urce; el poate f usor sa urce scarile ca avem cusca pe terasa langa si are vreo 7 sari de urcat deci poate negresit... dar sus nu vrea efectiv sa urce; si l-am luat in brate, da’ e greu nenica, are deja 25 kile'; acum l-am dus in brate de cateva ori si a inceput sa se plimbe sus cu incredere desi nu se apropie de scari iar cand vede ca vreau sa-l ia in brate imediat incearca sa se bage sub pat... simte ca-l duc jos. l-am mai dus si la semi-etaj unde avem o intoarcere, i-am dat ceva bun sa manance , l-am mangaiat si incepe cel putin sa coboare de acolo... deci progresam , greu, dar progresam

morala mea: catelul tau a prins frica ca si al meu de ceva; a avut parte de izolare si poate a avut parte de bataie de la un barbat si a prins frica de ceva; el acum judeca prin prisma istoriei, dar ca orice vietate doreste companie; nu poti trai in izolare ca innebunesti iar catelul tau are nevoie de multa dragoste si timp sa prinda incredere in el si apoi in voi; e ca si catelul meu, cand incerca sa urce scarile ii puneam piedici pe ele (bagaje), si mereu nu , nu, nu e voie; acum dorim sa schimbam asta si uite ce greu ne e... dar al tau?
alta : de 3 zile nu-i mai dam de mancare in baia de la parter ca da cu capul de sifonul de la chiuveta si i-am mutat bolul la 2 m pe holisor; primele dati nici n-a vrut sa manace, se ducea la locul unde manca pana atunci... acum incet incet si cu mangaieri mananca da parca asa in scarba; i-am pus din obisnuinta si eu odata bolul la locul stabilit si manca cu pofta si dadea din coada... iti dai seama vobim de maaaaxim 2 m distanta si uite ce reactie avem; f curios dar ei au acesta "memorie" ca asa sa fie  (Pavlov n-a fost un prost ) si sa schimbi dureaza mult timp si cere rabdare; sunt sigur ca vei reusi, eu voi urmari daca ne vei scrie, chair as vrea sa aflu mai des despre micile progrese...

nu sunt deloc un expert iti spun din experienta mea, n-am avut pana acum catel dar uite ce problemutze am eu cu niste chestii banale...

[Bogdan Nitescu]

inca o luna de minim progres, practic nu s-au schimbat datele problemei, doar mici ajustari.
parca incepe sa ne caute compania, vine in casa sa-i dam sa manince si sta mai mult, este putin mai detensionat in prezenta mea si sensibil mai increzator cind e prezenta si nevasta-mea, cu care de altfel accepta si joaca si un eventual contact fizic.
poza de mai jos facuta astazi tinde sa devina o scena obisnuita de seara in bucatarie.

intrebare: se poate 'determina' un   sa-si faca nevoile doar intr-un loc ales de stapin si nu unde vrea el?
acum ca s-a topit zapada am strins cam multi 'ghiocei' iar gazonul e in mare parte distrus.

Asemenea comportament este destul de des intalnit la cainii care fie se nasc cu instincte atavice, fie au beneficiat de o socializare negativa (termen "inventat" ad-hoc ce ar trebui sa insemne ca animalul a experimentat doar partile negative ale socializarii).

1. Cazul instinctelor atavice
Din motive inca neelucidate (sau inca neelucidate complet), o data la cateva generatii, chiar din parinti normali(dpdv comportamental) se nasc pui (unele dati doar cate unul, alte dati mai multi intr-un cuib) cu instincte atavice.
Astfel de instincte sunt extrem de asemanatoare(aproape identice) instinctelor animalelor salbatice. In cazul nostru, in majoritatea situatiilor, astfel de caini au instinctele lupului salbatic.
"Instinctele atavice" provoaca prin combinatii intre ele comportamente considerate, in majoritatea cazurilor, indezirabile de catre om.
De ce?
Pentru ca noi oamenii am manipulat si an modificat aceste instincte in asa fel incat sa provoace animalelor domestice comportamente utile....in primul rand noua, oamenilor!
Instinctele atavice, principal, ajuta la supravietuirea speciei/individului in sine si ajuta "omul" doar in mod conex sau simbiotic.
In consecinta, cainele, se va pazi in primul rand pe sine...si de abia pe urma "familia" sa umana.
Un astfel de caine, in orice situatie noua pt. el (nu are "experienta" pe care sa se bazeze sau eventual "experienta" sa este una negativa), in momentul in care "spatiul sau de fuga" va fi incalcat, va incerca fie sa fuga (sa se retraga), fie sa atace.
Singurul "modus vivendi" cu un astfel de animal este cel bazat pe regulile de haita!
Cu un astfel de animal trebuie stabilita foarte repede si foarte exact "ierarhia haitei".
Daca acesta ierarhie nu este stabilita/impusa de noua sa familie....o sa incerce sa o stabileasca el, iar de aici, aproape sigur rezulta "belele" pt. SIGUR, din start, el (cainele) nu se va considera inferiorul tuturor membrilor haitei!
In cadrul haitei, "seful" si toti cei care se afla "deasupra" cainelui (ierarhic) vor fi respectati si vor fi tratati cu supunere.....iar cei "de dedesubt" vor fi tratati cu ferocitate si li se va cere "respect".
O data stabilite si respectate "regulile jocului", un astfel de animal o sa isi urmeze instinctele, isi va crea instincte conditionate si vor aparea o gama intreaga de noi comportamente.
Sa nu va surprinda faptul ca in astfel de cazuri, un astfel de animal, isi va apara cu ferocitate "teritoriul", "hrana", "femela", "membri haitei" in fata oricarui necunoscut sau cunoscut dar considerat "inferior".

2. Cazul socializarii negative
Un caine crescut singur in padoc, fara contact cu alte animale sau cu alti oameni este in principiu un "handicapat social".
Daca sumarele sale contacte cu "omul" se rezuma la "treci la loc", "pfui" si "mars" (spuse pe un ton rastit)....acompaniate eventual si de cate o palma zdravana.....atuci handicapul este si mai mare.
Un astfel de caine, atunci cand intra in contact cu noua sa familie/casa, nu vine catre aceasta ca o "pagina nescrisa"! El vine ca o "pagina scrisa" exclusiv cu lucruri negative!
De aici a derivat si termenul inventat ad-hoc de "socializare negativa".
Totul trebuie invatat din nou si ceea ce este "deja gresit" trebuie modificat.
Toate acestea nu se pot face/trata decat cu multa rabdare si cu multa "intelegere" din partea noului anturaj(familie).
Este foarte greu si "costa" multi nervi...nu reuseste intotdeauna......DAR SE POATE!
In cazul in care reusiti ceea ce v-ati propus, nu vad nici un motiv pt. care animalul dvs. nu ar putea fi un caine de paza foarte bun.

In oricare dintre variante, daca va comportati corect si sunteti sfatuit de un adevarat specialist in comportament animal (ATENTIE, NU am spus DRESOR!), prevad ca animalul dvs. o sa isi apere teritoriul si membri "familiei sale" cu strasnicie.
Asta nu presupune neaparat omorarea unui intrus sau atacator, ci doar indepartarea pericolului (in principiu prin atitudine si prin latrat...sau daca este nevoie chiar prin muscatura)...si de asemenea, nu presupune automat acelasi comportament (de bun paznic) intr-un alt loc necunoscut cainelui.

Asta a fost teoria.

Acum practica....
Desi ma feresc cat pot de ceea ce va urma pt. ca este total neprofesionist ceea ce voi face in continuare, totusi ...ca sa nu va las chiar cu "ochii in soare"....
Nu am pretentia de a fi un specialist in comportament canin, totusi am vazut si eu cativa caini la viata mea si am incercat mereu sa inteleg "DE CE" se intampla unele lucruri.....bref....din experienta pe care o am va pot spune urmatoarele:
 
Din start trebuie sa stiti ca orice "doctor" serios nu o sa va dea "tratamentul exact"....prin corespondeta(net/forum/telefon/etc.), fara sa vada si sa evalueze "pacientul"!

Din descrierile dvs. am vazut ca deja, fara sa fiti specialisti, ati intuit destul de bine "tratamentul"....iar rezultatele incep sa apara!
In general, in astfel de cazuri de recuperari, rezultatele apar lent...in timp dar au o evolutie exponentiala.
Asa ca nu va asteptati la rezultate peste noapte!
Cainele dvs. a trecut printr-o schimbare majora si inca nu prea stie cum sa se comporte. Totul este nou si oamenii se poarta cu totul altfel decat cei cu care este el obisnuit. De aici "neincrederea"!
Deodata au aparut niste "spiridusi" (copii) galagiosi si "miscaciosi"....deodata a aparut "hrana data in familie"....deodata PREA MULTE!
Incet, incet se obisnuieste.
Singura "problema" pe care inca o vad este cea legata de "seful haitei" (adica persoana dvs.), fata de care animalul arata inca o doza de disconfort.
Retineti..."disconfort".....NU "teama"!

Eu, in locul dvs., pt. inceput, as incerca sa il ignor total (aparent).
M-as aseza, SPECIAL, cu spatele la el si as vorbi cu o voce normala (fara rastiri sau fluctuatii mari de tonalitate).
Ca sa isi dea si el seama ca "vorba" nu inseamna numai "rastit"(cum stie el probabil din experienta)....ca nu inseamna numai ceva neplacut.
M-as juca cu copii (nu prin alergari sau miscari bruste) la o distanta confortabila pt. caine....DAR FARA SA IL BAG IN SEAMA SAU FARA SA INCERC SA IL ATRAG SI PE EL IN JOC!
Daca in acest timp cainele ajunge sa doarma......80% din treaba este ca si rezolvata.
Un animal care nu se simte confortabil...sau care se teme in prezenta cuiva/ceva....NICIODATA nu o sa adoarma in prezenta eventualei "surse de neplacere".
Intr-un astfel de caz, NU IL DERANJATI SUB NICI O FORMA!
Cu timpul, atunci cand o sa capete incredere in dvs. si/sau in noua lui casa, o sa vina el singur sa va ceara ceva (eventual o sa incerce sa participe la joaca)...sau doar sa va spuna "salut" printr-o "stampila" cu botul umed.

Cam atat pt. acum....si sper ca cele de mai sus sa va fie de ajutor!
Oricum, eu va sfatuiesc sa apelati la ajutorul unui specialist in domeniu....pt. ca "sfaturile de pe net"...asa pe "nevazute"....chiar daca unele sunt  bine intentionate....sunt totusi limitate.

[cristimate]

noutati?
catelul meu dupa 2 zile de exercitii pe scari .... azi a urcat singurel; a plans el ce-a plans jos, si la final auzeam sunetul cum "urca"... plangea si urca usor usor
pana a venit la noi;

acum se tine dupa sotie... cand sus cand jos; poate era mai bine sa stea numai jos, acum o sa faca scandal si dezastru si sus:)

[maria mirela]

 La fel si una din catelusele noastre. A fost retrasa dar am lasat-o usor. Fiind foarte desteapta a invatat repede numele. O strigam si ii dadeam ceva bun de mancare. Apoi a trebuit sa o prind sa-i dau pastilutele pentru viermi. S-a ghemuit intr-un colt si afacut pe ea saraca. Incet incet, am tot chemat-o ,a inceput sa se apropie timid, si intotdeauna am recompensat-o cu ceva bun.  Acum sare si ea pe noi cand ne ducem la ele, ne linge mainile, si sta la scarpinat. Este cea mai vigilenta din toate, prima da alarma cand se apropie cineva, si cand iesim la plimbare este tot timpul in fata, mirosind si cercetand. Nu stiu daca o sa fie vreodata foarte apropiata, dar sigur , de la distanta, o sa fie acelasi prieten de nadejde ca orice alt CG. Eu asa o simt, si ii respect caracterul ei mai distant.

[blitzableiter]

   in ultima luna nu m-am mai simtit in stare sa postez aici desi am avut citeva tentative.
   am citit de multe ori ultimele raspunsuri, postul tau Bogdan Nitescu mi-a trezit speranta iar evolutia blitzului tinde sa o confirme, aproape exponential dupa cum prea bine spuneai.
   cristimate sper ca si al tau prieten a scapat de fobia scarilor, apropos, a-nceput sa 'prelucreze' etajul?

   blitzanul s-a mai schimbat de cind tot vine in casa la mincare si uneori doar sa ne tina companie, desi uneori e asa jegos ca nici pe terasa nu l-as primi.
   fiica-mea a fost prima acceptata sa-l mingiie,vedeti si poza de mai jos, de multe ori incearca sa se hijoneasca cu ea apucind-o in joaca de miini/picioare/haine iar aseara a si lins-o pe fata.
   nevasta-mea e pe locul doi ca apropiere, se joaca de-a aportul prin curte, l-a plimbat in lesa pe strada o data, i-a periat blana de vreo doua ori. cind au fost prima data la plimbare a durat vreo jumatate de ora sa-l convinga doar din recompense sa iasa din casa si apoi din curte.
   cu fiul-meu are o relatie de care-pe-care, s-a prins ca-l intimideaza cind il latra in curte dar am vazut si sarje inverse cind il alerga pe ciine cu un bat. aseara au reusit prima data sa se joace in casa (eu eram plecat).
   in ceea ce ma priveste marele progres e ca vine uneori sa-i dau ceva de mincare din mina stind in picioare, inainte nu se apropia de mine decit fiind asezat, si in general a redus distanta de garda, dar tot nu sta sa pun mina pe el.
l-am plimbat si eu o data, cu lesa pusa de nevasta-mea, momit afara din casa vreo 5 min si inca 10  din curte in strada.
nu stie sa mearga in lesa,  cind tragea prea tare-l opream si apoi porneam iar, tinut din scurt. e foarte speriat pe strada de masini, motociclete, ciini care-l latra, sa nu-l recunosti pe voinicul de curte sau mieluselul de casa.

   in aprilie face anul si ar trebui sa inceapa educatia, sper ca s-a acomodat suficient cinci luni. daca-mi puteti recomanda pe cineva astept mp.

[cristimate]

brava... deci e clar in cateva luni n-o sa va mai plangeti de apatie, din contra o sa-l rugati sa stea mai cuminte:)

baiatul nostru e deja viteaz,... urca , coboara , mai nou de vreo sapatamana doarme cu noi in camera: avem o alta problema acum: de la etaj are o privire panoramica si vede peste gard, si la 6 cand se lumineaza cand vede ceva miscare afara incepe sa latre... mama si ce latrat are, de ne sparge timpanele; si cand mai vede cate o matza incepe intai sa maraie... deja stiu : drepti, repede la el... apoi jos deschis usa sa ia aer si sa latre la cine-o vrea el
aseara nu am avut chef de latrat si l-am "lasat" sa doarma afara; apropos pana la vreo 5 luni eu l-am lasat sa doarma numai afara ca ne era frica ca ne strica parchetul cu pipi... dar intr-o noapte cand a fost cu colegii lui maidanezi de pe strada a venit ud leeeoarca si murdar de nu-l mai recunosteam; am petrecut 2 ore sa-l curat cat de cat, sotia mi-a zis ca ea nu-l curata (si ea de obicei are grija de el) , cand a iesit din baie deja era apa un gri murdar si s-a scuturat evident... nu vrei sa stii ce-a facut pe peretii mei noi... dupa care nu l-am puatut da afara ca desi nu-l spalasem in noptile alea erau sub minus 20 grade.... si l-am lasat in casa; m-am dus de vreo 3-4 ori in noaptea aia sa vad ce face, n-a facut nimic; si asa incet incet , azi da, maiine nu, azi da din nou... a intrat si noaptea in casa;

da acu vine vara, cred ca va dormi frumusel afara ca m-am cam saturat la 6 dimi sa fac pe portarul... dimineata! ce ne bucra e ca desi are 6 luni si jumatate pana acum nu tinea urechile ridicate; a inceput usor usor sa o tina pe dreapta, nu mereu dar destul de multisor, stanga rrrraaaar, dar pare ca-si revine; e rasa fara pedigree, linia veche ca noua asa ne place, masiv, puternic, mare, drept si n-am gasit asa ceva la cei noi... desi am inteles ca linia de lucru s-ar apropia de imaginea mea de CG; ma rog chair am avut cateva contre p-acilea e forum da m-am calmat ca nu prea le place la crescatori sa le critici specia, daca le spui parerea unui agarici despre linia asta noua o cam iau personal; pe scrut suntem EXTREM de fericiti ca chiar fara hartii de provenienta are toate caracteristicile unui CG "certificat"

[toto_cta]

Cea mai buna solutie este sa luati legatura cu un dresor care o sa va invete cum sa socializati reciproc si sa capete incredere in dumneavostra.
Dresajul este vital pt un caine de talie mare.

[k3na]

Poza asociata cu povestea e tulburatoare. Ce poate face o manuta de om cu un caine considerat periculos pentru altii. Eu cred ca fiica Dvs. are notiuni avansate de psihologie. Veti vedea ce atasat va fi de ea, va fi la degetul ei mic.

[cristimate]

noutati?

[blitzableiter]

cristimate, am citit postul despre accident si sincer ma bucur ca nu a fost nimic grav si catelul tau si-a revenit.

blitzanul nostru nu iese in strada, multe luni am scos / bagat masinile in curte doar cu supraveghetor dar de ceva vreme am revenit la deschiderea automata si fara supraveghere. asta dupa ce asta iarna mi-a ros firele de la ambele motoare de porti si pe care le-am protejat ulterior cu furtun metalic de dus.
metalul dealtfel pare a fi singurul material care-i rezista: a distrus pinza la doua sezlonguri si am inlocuit-o cu plasa de insecte metalica, dupa ce a distrus piscina copiilor folosita doua saptamini inclusiv furtunele si evident firul de alimentare al pompei piscina actuala este imprejmuita cu plasa metalica de 1m si tot asa.

ontopic si comportamental: recent a stat de doua ori cite o saptamina singur acasa (ma rog, singur cu motanul si restul menajeriei din casa), alimentati de o cunostinta la fiecare doua zile si surprinzator dar n-a produs nici o distrugere.

deocamdata nici un progres in sensul dresajului si socializarii - oricum nu s-a ocupat nimeni de asta.
cu familia relatia s-a mai normalizat cu o exceptie - pe mine ma evita in continuare. chiar nu-l inteleg, ma mai enervez si-l cert cind distruge ceva dar apoi mie-mi trece, lui tot nu.
nu-mi raspunde la nici o provocare la joaca (nevestei si copiilor da) iar daca stranut fuge-n boscheti si nu mai iese cu orele. sunt constient ca nu mi-as dori nici opusul, sa sara pe mine sau sa ma linga tot timpul, ceva la mijloc vad eu normalul.