DE CE ESTE IMPORTANT, D.P.D.V. AL CAPACITÄ‚Å¢II DE LUCRU, SÄ‚ SELECÅ¢IONÄ‚M ÅžI SÄ‚ CREÅžTEM CIOBÄ‚NESCUL GERMAN, CONFORM STANDARDULUI
- Mi-e indiferent cum arata câinele, el trebuie doar să poată lucra bine, să atace, să caute, să fie rezistent la solicitări şi să obţină la examenele de lucru cât mai aproape de 298 puncte !
Cunoaşteţi aceasta expresie?
Desigur, şi dvs. şi eu o cunoaştem, ba mai mult, cunoaştem exemplare ce nu corespund standardului rasei Ciobănesc German ( CG ) şi totuşi au rezultate remarcabile la lucru. Aceste exemplare se evidenţiază prin comportament, prin temperament, prin plăcere de a lucra, prin curaj şi combativitate şi se bucură, alături de instructorii lor, de succes.
Ciobănescul German de fapt, el a devenit atât de cunoscut tocmai prin faptul că este un câine de serviciu universal , prin curaj şi prin rezistenţa la solicitări!
Joacă standardul rasei ( oricum ar suna el ) şi încadrarea câinelui în acesta, întradevăr, un rol aşa de mare? Nu cumva este un lucru lipsit de importanţă că animalul are angulaţii deschise, că are tendoane moi, că este prea mare sau prea mic, că este prea lung sau prea scurt, că îi lipsesc dinţi sau că are urechile căzute ?
De fapt NU !
Întradevăr NU ?
Numai în Germania se nasc anual aproximativ 30.000 de pui de C.G. şi pe mapamond, câteva sute de mii.
Joacă anatomia un rol atât de important ?
AFIRMAÅ¢IE :
Dacă Clubul Ciobănescului German din Germania ( SV ) nu ar fi descris un standard atât de exact şi dacă nu ar supraveghea atât de strict respectarea acestuia, CG ar arata, în foarte scurt timp, cu totul altfel şi nu mă refer numai la anatomie ci şi la calităţile psihice. Cu siguranţa, în cazul neacordării importantei cuvenite standardului, s-ar pierde previzibilitatea transmiterii genetice a informaţiilor ce determina aspectul exterior, caracterul, capacitatea de lucru, dar mai ales s-ar pierde caracterul de câine de serviciu universal. Să privim câinele nostru şi să ne întrebăm de ce există acele cerinţe ale standardului, de ce raporturile corporale, anatomia, mişcarea şi caracterul trebuie să fie ca în standard şi nu alt fel.
Să încercăm să ne punem în locul arbitrului de selecţie şi să privim la câinele nostru, în ordinea cronologică, următoarele:
MÄ‚RIME
Ciobănescul German face parte din rasele medii d.p.d.v. al mărimii.
Dimensiunile importante sunt:
- Înălţime la greabăn - la masculi = 60 - 65 cm
la femele = 55 - 60 cm
- Lungime corporală - cu 10 - 17 % mai mult decât înălţimea
Condiţii mai bune de creştere şi alimentaţie, cât şi dorinţa de a avea un câine mai mare, mai plin de substanţă, au dus în ultimul timp la câini ca să folosim o exprimare decentă ce se află la limita superioară a standardului.
Este acest lucru real ? Ce probleme ar putea aduce cu sine, mărimea ?
Câini prea mari:
La o dezvoltare corporală armonioasă, aceşti câini sunt prea greoi.
Greutatea creste prea mult. Mobilitatea scade.
Aceşti uriaşi sunt puternici, dar niciodată mobili şi rapizi în mişcări.
Dacă animalele nu sunt prea grele, atunci, în cele mai multe cazuri, au o formă ogaroidă, nu au o osatură solidă, pieptul nu este dezvoltat suficient, este foarte îngust şi de obicei nu sunt suficient de închegaţi.
Câini prea mici:
La o dezvoltare corporală armonioasă, acestor câini, le lipseşte forţa.
Masculii au aspect de femele, femelele nu sunt indicate pentru a reproduce.
În cazul în care aceste animale posedă forţă şi substanţă, nu mai corespunde raportul între membre şi trunchi, asta însemnând că trunchiul este prea evident, câinii au membre prea scurte şi lungimea pasului are de suferit.
CONCLUZIE:
Numai concordanţa şi armonia între mărime şi forţă, agilitate şi rapiditate, toate dependente de mărime, duce la eficienta în utilizare.
RAPORTURI
Ciobănescul German este un trăpaş. Atât teoria cât şi practica arată că, animalele uşor alungite sunt mai apte să parcurgă distante mari, la trap, fără un efort prea mare. Câini prea scurţi, pătraţi, abia pot merge la trap. Ei au tendinţa de a galopa sau de a merge la pas. Aceste exemplare pot fi rapide şi mobile, dar numai pe distanţe mici; pe distanţe mari însă mişcarea lor este prea ineficientă. Câinii alungiţi sau prea lungi sunt şi mai ineficienţi. În cele mai multe cazuri, aceşti câini au spate moale, le lipseşte transmiterea eficientă a mişcării de la trenul posterior la cel anterior. Rezultatul este că animalul respectiv cade sau stă pe trenul anterior; echilibrul este deranjat. Exact acest echilibru este extrem de important în notarea mişcării de către arbitru. Ţările vorbitoare de limbă engleză denumesc exact acest fenomen prin - “well balanced movement†ceea ce înseamnă exact acel mers cu spatele drept ( imobil ), cuplat cu un mers armonios. A propos, cei ce folosesc astfel de câini în sportul canin se pot aştepta, mai devreme sau mai târziu, la apariţia problemelor de sănătate în zona crupei şi a coloanei vertebrale.
Nu contează cum arată câinele, nu? Sau poate da?
Raport forţă / substanţă / soliditate
FORŢĂ - Acest raport reprezintă o premiză pentru un câine de lucru eficient.
Prin “FORŢÆse înţeleg oase puternice. Osatura alcătuieşte scheletul de susţinere a corpului. De aceea oasele trebuie să fie solide, pline de forţă şi uscate.
Exemplare cu o osatură fină nu au ce căuta la reproducţie.
SUBSTANŢĂ - Plin de “SUBSTANŢÆeste un câine atunci când posedă un trunchi plin, compus dintr-un piept bine dezvoltat şi dintr-un subpiept alungit către posterior , doar uşor ascendent. O astfel de configuraţie oferă spaţiu mult pentru organele interne ( în special plămâni şi inimă ). Exact aceste organe trebuie să fie bine dezvoltate pentru a da posibilitatea câinelui de a depune efort.
O dezvoltare insuficientă, a pieptului sau a subpieptului, nu este dorită nu numai dpdv estetic ci şi funcţional.
SOLIDITATE -Tendoanele şi ligamentele moi, soliditatea insuficientă, supraponderalitatea, musculatura slabă sau puţin dezvoltată, influenţează în grad mare capacitatea de efort a câinelui. Chiar dacă în anii tinereţii aceste exemplare pot depune efort, capacitatea lor va scădea de timpuriu ( sau vă puteţi imagina cumva, ca un om de exemplu, ce suferă de plattfuss, să poată alerga, ani întregi, pe distante de zeci de kilometri? ).
Capacitatea de a efectua sărituri, mersul la trap, galopul, plăcerea de a se miÅŸca, plăcerea de a lucra, toate acestea sunt deteriorate dacă lipseÅŸte “soliditateaâ€.
Ligamente solide, datorate eredităţii, cuplate cu o musculatură antrenată şi bine dezvoltată, sunt premizele unor rezultate optime, chiar şi pentru câinii cu care se practică sport canin.
PÄ‚R / PIGMENT
Chiar şi în acest domeniu standardul are o prevedere. Părul aspru, cu subpăr, oferă câinelui o protecţie corespunzătoare. Cine a avut un câine cu păr lung ştie cât de uşor se poate încurca şi cât de greu este să-l descurci. Câinii cu păr scurt sunt prea expuşi schimbărilor de climă şi de aceea mai sensibili. Noi vrem un câine cu pigment puternic. Criticii pot spune că pigmentul nu influenţează în nici un fel capacitatea de lucru şi că este important ( pigmentul ) numai pentru fenotip. Pigmentul joacă în întreaga zootehnie un rol important în ceea ce priveşte protecţia. Oamenii, ca şi animalele dealtfel, când au tenul deschis, au înclinaţie către boli de piele, fie ele dependente de o predispoziţie genetică sau de probleme de mediu. La astfel de exemplare se pare că şi materialul cornos din corp este în cantitate mai mică ( copite sau unghii ). În concluzie, aceasta cerinţa este tot din partea capacităţii de lucru şi dacă pe deasupra, animalul mai are şi o culoare frumoasă, cu atât mai bine.
TIP / EXPRESIE
Credeaţi că acum m-aţi prins? Ei bine, NU.
Standardul nu are nici o precizare în acest sens, dar din descrierea capului, a ochilor, a urechilor, a calităţii parului şi a culorii, se poate deduce că şi v. Stephanitz a dorit un câine expresiv. Criticii vorbesc despre faptul că aceasta rasă a devenit în ultimul timp prea uniformă şi că ar trebui să se creeze o mai mare variabilitate în cadrul ei. Această problemă se datorează unghiului din care este privită. Standardul oferă în această privinţă multe posibilităţi. Un lucru este, după părerea mea, foarte important:
Crescătorul, dacă vrea să aibă succes, trebuie să aibă un ţel final.
El trebuie să-şi stabilească ca ţel, ce fel de tip de câine vrea să crească şi să-şi urmărească consecvent acest ţel.
Acestui ţel trebuie să-i corespundă atât căţeaua mamă, masculul ales, liniile de sânge ce se consangvinizează cât şi puii aleşi pentru continuarea selecţiei.
Numai aşa crescătorul îşi poate atinge ţelul.
Concursurile de “Grup de Creştere†demonstrează pe deplin ţelurile crescătorilor.
CAPUL
Nu degeaba este descris în standard capul CG-ului atât de amănunÅ£it. Un cap bine conformat este foarte important pentru un câine de serviciu. Totul începe cu alimentaÅ£ia ( Exista ÅŸi alte feluri de mâncare, nu numai mâncare uscată ! ). Un cap bine dezvoltat de mascul, poate dezvolta între maxilare 1,6 tone / cm² ( P4 / M1 ). Nu este de mirare că la asemenea forţă crapă oasele! AÅ£i observat vreodată de cât timp are nevoie ( pentru aceeaÅŸi operaÅ£ie ) un câine cu maxilare slabe?
Chiar şi ajutorii / infractori de la instrucţie îşi pot da seama de diferenţa între o muşcătură venită din partea unui maxilar puternic sau a unuia slab.
De aceea cererea:
Frunte lată, raport corect între cap şi bot ( 50% : 50% ), adâncime de maxilar, mai ales la cel inferior. Maxilare puternice oferă spaţiu suficient pentru dinţi puternici, bine dezvoltaţi. Evident că la un maxilar inferior slab dezvoltat, dinţii au la dispoziţie puţin ţesut osos pentru fixare. În aceste cazuri, dinţii sunt mai puţin dezvoltaţi şi au o constituţie mai slabă.
Pentru observator:
La gura închisă, ( capul privit din lateral ) maxilarul inferior trebuie să fie vizibil.
Este întradevăr neimportant, pentru lucru, faptul că animalul are urechile căzute, atârnânde sau drepte? La prima vedere nu. Dar predispoziţia pentru boli ale urechilor este mult mai mare la câini cu urechi atârnânde decât la cei cu urechi drepte. În plus, urechile drepte conferă Ciobănescului German acea expresie caracteristică. Comparaţi aceasta şi cu expresia unui câine cu urechi prinse adânc, lateral. Pe buna dreptate, astfel de urechi, ca şi cele moi, sunt defectuoase din punct de vedere al standardului.
DINÅ¢I
Conform formulei dentare C.G. are 28 dinţi de lapte şi 42 dinţi definitivi. Incisivii superiori calcă în foarfece peste cei inferiori. Incisivii sunt poziţionaţi uniform, pe un arc de cerc. Prin aceasta configuraţie, asemănătoare arcadelor, dinţilor le este oferită o soliditate deosebită. Din acest motiv, dinţii neregulaţi sunt defectuoşi, deoarece pot cădea uşor sau se pot rupe. În asemenea cazuri dinţii ceilalţi migrează, formează spatii interdentare ce duc la pierderea solidităţii. La câini ce au o muşcătură defectuoasă se poate observa o uzură rapidă a incisivilor. Din aceleaşi motive, Premolari sau Molari cu spatii interdentare sunt nedoriţi. Dantura optimă şi rezistentă la solicitări, este cea care se află pe un maxilar puternic, dinţii sunt aliniaţi şi apropiaţi unii de ceilalţi.
Acest lucru este important pentru lucru � sau mă înşel?
ÃŽnspăimântător este cât de rar se insistă asupra higienei dentare. Din aceste motive, higiena dentară, îndepărtarea tartrului dentar, tratarea inflamaÅ£iilor gingiilor, ar trebui să devină o rutină pentru crescători, expozanÅ£i ÅŸi instructori. ÃŽn acelaÅŸi context, ar trebui să acordăm mai multă atenÅ£ie manÅŸonului de protecÅ£ie. Un manÅŸon folosit foarte des, umed, depozitat în aÅŸa fel încât nu se poate usca la timp, creează o sursă de infecÅ£ii pentru mucoasele din gura câinelui sau, mai cunoscuta “exemă a colÅ£ului guriiâ€.
GÂTUL
Conform standardului, gâtul trebuie să fie puternic, bine muscularizat şi fără salbă. Unghiul format cu corpul ( orizontală ) este de cca. 45°. Foarte important pentru lucru este ca gâtul să fie suficient de lung. Un gât corespunzător de lung oferă muşchilor, ce se extind până în zona omoplaţilor, o zonă de inserţie ce conferă multă forţă. Un gât extrem de lung, subţire ( gât de lebădă ), fără forţă, scade din capacitatea de efort. Un gât prea scurt este de asemenea defectuos, deoarece reduce mobilitatea capului, de ex. la prelucrarea urmei.
GREABÄ‚N, SPATE, CRUPÄ‚:
Linia superioară merge de la punctul de racordare al gâtului, peste greabănul bine dezvoltat, prin spatele, uşor înclinat faţă de orizontală ( în poziţie de prezentare ), până la crupa uşor înclinată, fără o întrerupere vizibilă.
De o foarte mare importanţă este un greabăn bine dezvoltat, deoarece are o importanţă majoră pentru racordarea trenului anterior.
El este format din apofizele dorsale ale primelor vertebre. Dacă aceste apofize dorsale sunt lungi, bine dezvoltate, atunci musculatura se poate fixa foarte bine, dacă sunt scurte, insuficient dezvoltate, atunci musculatura nu găseşte suficient loc pentru fixare, greabănul este plat şi trenul anterior nu poate fi închegat.
Acest lucru se observă în mişcare, omoplaţii se evidenţiază în sus.
Racordarea nesatisfăcătoare a trenului anterior
(greabăn plat = spate moale şi coate moi ) este un defect major, ce diminuează considerabil capacitatea de efort.
Asemenea câini refuză, deja de la o vârstă medie, săriturile, ating obstacolele, îşi pierd plăcerea de a lucra şi de cele mai multe ori sunt uzaţi prematur.
Foarte des se confundă şi se cataloghează, din greşeală, un câine înalt pe trenul anterior, drept un câine cu greabăn pronunţat. În acest caz poate fi vorba de un câine cu o angulaţie scapulo-humerala deschisă, ce posedă un spate foarte înclinat.
Un câine cu o angulaţie scapulo-humerală foarte bună prezintă, în poziţie de prezentare, un spate ( conform dorinţelor ) uşor descendent, care în mişcare trece spre orizontală. Exact aceşti câini, de regulă, posedă un greabăn evidenţiat, cu un omoplat oblic, bine muscularizat, ce se exprimă printr-o racordare ideală la trenul anterior şi printr-un pas anterior lung, echilibrat.
Spatele este solid, puternic ÅŸi bine muscularizat.
El formează un arc între trenul posterior şi cel anterior şi transmite mişcarea. Musculatura trebuie să fie bine dezvoltată şi antrenată. În nici un caz, spatele nu trebuie să fie lung său prea lung. Un spate prea întins amortizează acţiunea trenului posterior, câinele nu se poate susţine, cade din poziţia de echilibru şi încarcă ineficient trenul anterior. Rezultat : Rezistenta insuficienta.
CRUPA
Foarte importante, dar să recunoaştem, nu întotdeauna uşor de observat, sunt lungimea şi poziţia corecta a crupei. Ele joacă totuşi un rol esenţial în întreaga desfăşurare a mişcării, fie în pas normal, trap, galop sau săritură.
O crupă corect poziţionată transmite forţa trenului posterior, în mod raţional,
spre faţă, în sus.
Din ce este formată crupa?
Suportul osos este bazinul. La o lungime corespunzătoare, el are o înclinaţie de 45° faţă de orizontală. Acest lucru trebuie să fie aşa pentru că aşa formează unghiul ideal
( imaginaţi-vă că trebuie să vă împingeţi autoturismul, deoarece nu mai are combustibil. Ce faceţi? Formaţi cu corpul dvs., sprijinit de autoturism, un unghi de cca. 45°, datorită faptului că aşa obţineţi cel mai bun rezultat. ).
Rezultă că numai un bazin înclinat la 45° formează o transmisie optimă.
Forma vizibilă a crupei ( cu bazinul înclinat la 45 ° ) este atenuată de partea superioară a bazinului, de musculatură şi de blană, în aşa fel încât se observă o înclinaţie de numai 23° faţă de orizontală.
Dacă crupa este prea scurtă şi teşită, forţa de transmisie se pierde în sus, dacă este scurtă şi orizontală, lipseşte arcul ideal de transmitere al forţei spre faţă-în sus.
COADA
Deja la pui se poate observa că ea foloseşte la menţinerea echilibrului. Dar şi la câinele adult, coada are un rol asemănător. Observaţi odată, dacă este posibil cu încetinitorul, mişcarea unui câine şi felul în care este folosită coada pentru a compensa dezechilibrările. Din acest motiv, standardul cere ca, coada să fie suficient de lungă, dar nu prea lungă. Suportul osos ( 18 - 22 vertebre ) trebuie să ajungă cel puţin până la jaret, dar cel mult până la mijlocul jaretului. Datorită parului mai lung din vârful cozii şi pe partea inferioară a sa, coada pare mai lungă.
Ea nu trebuie să fie târâtă pe sol.
TREN ANTERIOR
Rolul esenţial al trenului anterior este de a prelua şi de a purta mai departe mişcarea şi forţele ce sunt transmise în faţă, prin spate, de trenul posterior.
Contrar cu trenul posterior, trenul anterior NU este prins de coloana vertebrală printr-o articulaţie. Din acest motiv este foarte important, pentru utilizare, ca trenul anterior să fie prins de corp prin muşchi, ligamente şi tendoane, bine dezvoltate. Premiza pentru cele de mai sus sunt : greabăn înalt şi raze osoase lungi, ce se află într-un raport corect una faţă de cealaltă ( omoplat şi braţ trebuie să fie aprox. de aceeaşi lungime ). Un omoplat lung este oblic şi bine muscularizat.
Unghiul optim între omoplat şi braţ este de 90° şi nu trebuie să depăşească 110°.
O altă premiză, pentru racordarea trenului anterior, este un unghi de deschidere mare şi prin aceasta un pas lung. Braţul se leagă, în jos, de antebraţ prin articulaţia cotului. Antebraţele, văzute din toate părţile, trebuie să fie paralele. Numai aşa ele îşi pot îndeplinii funcţiunea de amortizare şi de transmitere mai departe a mişcării.
Antebraţe curbe ( asemănătoare picioarelor de scaun în stil baroc ) sunt extrem de defectuoase datorită faptului că greutatea corpului, în mişcare, nu mai poate fi amortizată uniform. Asemănător este cazul chişiţei prea lungi - şi datorită acestui fapt - prea înclinată ; rezultă un unghi de amortizare prea mare. O chişiţă prea scurtă şi datorită acestui fapt prea dreaptă ; rezultă lipsa amortizării
( încercaţi să mergeţi câţiva paşi pe călcâie şi veţi constata foarte repede, prin dureri în coloana vertebrală, ce înseamnă lipsa amortizării în picioare ).
Defectele enumerate mai sus influenţează negativ capacitatea de lucru a unui câine, în special rezistenta la efort şi din aceasta cauză ( cerinţă venită din partea celor ce lucrează cu câinii ), standardul prevede :
Coatele nu au voie să fie torsionate nici către interior, nici către exterior, în nici o postură, fie ea în poziţie de prezentare sau în mişcare. Antebraţele sunt, privite din toate părţile, drepte şi absolut paralele între ele, uscate şi bine muscularizate. Chişiţa are o lungime de aprox. 1/3 din lungimea antebraţului şi formează cu acesta un unghi de cca. 20° - 22°. O chişiţă prea înclinată ( mai mult de 22° ), ca şi una prea dreaptă ( mai puţin de 20° ), influenţează capacitatea de utilizare a câinelui, în special rezistenţa la efort.
TRENUL POSTERIOR
Trenul posterior este aşa zisul “motor†al câinelui.
De la trenul posterior porneşte orice mişcare, fie ea în pas, trap, galop sau săritură. Trenul posterior nu trebuie să prezinte nici el extreme şi nu trebuie să fie nici prea mult, nici prea puţin înclinat. Trenul posterior sta puţin retras, jaretul, pornit din articulaţia călcâiului, este vertical. Tibia şi femurul sunt de lungimi aprox. egale, formează între ele un unghi de 120° şi pulpele sunt puternic muscularizate. Foarte defectuos, dpdv al capacităţii de lucru, este un tren posterior prea angulat, datorat în majoritatea cazurilor lungimii prea mari a tibiei. Desigur, asemenea câini, priviţi din lateral, în mişcare, par convingători şi impunători prin lungimea pasului. Dar un observator atent poate vedea că un astfel de tren posterior, hiperangulat, este instabil. În aproape toate cazurile de acest fel, articulaţia jaretului este moale şi instabilă.
Creatorul rasei a cerut : “Câinii trebuie să poată sta mult timp în picioare!â€
Observaţi şi dumneavoastră astfel de câini hiperangulaţi, ei au tendinţa de a se aşeza foarte repede! Numai câinele angulat corect va sta mult timp în picioare, va merge mult timp şi va lucra mult timp. Se poate deduce din cele spuse mai devreme că un astfel de tren posterior hiperangulat, are influentă negativă asupra articulaţiei coxo-femurale pentru că induce tensiuni suplimentare. Un tren posterior prea deschis duce, la fel ca un tren anterior prea deschis, la un pas prea mic, deci neeficient.
Logic, deoarece pentru aceeaşi distanţă astfel de câini trebuie să facă mai mulţi paşi decât unul corect angulat.
PIEPT
Organe bine dezvoltate sunt foarte importante pentru capacitatea de efort a unei fiinţe. Mai ales inima şi plămânii trebuie să fie bine dezvoltaţi. Din aceste motive, standardul CG cere un piept bine dezvoltat, cu un subpiept lung şi numai uşor ascendent, pentru a oferii organelor interne spaţiu suficient pentru dezvoltare.
Adâncimea pieptului trebuie să fie 45 % - 48% din înălţimea la greabăn.
Mai mult ar fi prea mult şi ar fi defectuos, deoarece ar crea prea mult corp şi picioare prea scurte. Un ajutor matematic: jumătatea înălţimii la greabăn, minus 10% = adâncimea corecta a pieptului ( ex. jumătatea înălţimii la greabăn de 60 cm, ar fi 30 cm, minus 3 cm = adâncimea pieptului de 27 cm ).
Un piept insuficient dezvoltat, mai ales atunci când este şi prea îngust, duce şi la o instabilitate a trenului anterior. Câinele încearcă să corecteze această instabilitate prin torsionarea coatelor către interior, care duce la o nouă corectură prin depărtarea labelor, care duce la rândul sau la reducerea capacităţii de efort. Aceasta poziţie, cu labele depărtate, se poate observa la animale foarte tinere, dar ea se va corecta odată cu dezvoltarea corporala corespunzătoare.
FRONT
Aceasta parte anatomică a fost discutata odată cu trenul anterior.
MERSUL
Ciobănescul German este un trăpaş şi este crescut şi selecţionat în acest sens.
Membrele trebuie să se afle într-un raport corect, în ceea ce priveşte lungimea lor şi angulaţiile, în aşa fel încât CG să poată, fără modificări esenţiale ale liniei superioare a spatelui, să ducă membrele posterioare până în regiunea subpieptului şi cele anterioare la fel de departe spre faţă. Orice tendinţă spre hiperangulare influenţează negativ stabilitatea trenului posterior şi cu cât este mai dreaptă angulaţia, cu atât mai neeconomică este mişcarea, ceea ce înseamnă că, câinele trebuie să facă mai mulţi paşi pentru a acoperi aceeaşi distanţă. În ambele cazuri, capacitatea de lucru este diminuată. La raporturi corporale corecte şi angulaţii corecte, rezultă un mers amplu, echilibrat, cu membrele aproape de sol, care dă senzaţia unei înaintări fără efort.
Trapul acela rapid, aÅŸa numitul “trap zburătorâ€, pe care îl vedem în fazele finale ale expoziÅ£iilor de club este de fapt nenatural. Nici un câine nu va merge aÅŸa în libertate, fără influenţă din partea conductorului. La nici o probă de lucru nu este cerut un astfel de trap, cu o lungime aÅŸa mare ÅŸi într-o asemenea viteză. Se pune întrebarea dacă este necesară o arbitrare a acestui fel de înaintare. Curios este ÅŸi faptul că o proba asemănătoare nu mai există la alte rase de câini. ÃŽn afara senzaÅ£ionalului, acest fel de mers îşi găseÅŸte justificarea într-o nouă posibilitate de a testa încă o dată ( dacă mai era nevoie ), condiÅ£ia fizică, rezistenÅ£a ÅŸi rezistenÅ£a la solicitări a câinilor.
V. Stephanitz ( creatorul oficial al rasei ) a recunoscut de timpuriu că aprecierea corectă a mersului nu poate fi făcută decât la un câine ce se mişcă liber pe o câmpie. Dar şi el ştia că, la numărul mare de câini dintr-o expoziţie, aşa ceva nu este posibil. Acest studiu ar trebuii să-l facă fiecare crescător din când în când, din proprie iniţiativă
( pentru autocontrol ).
CARACTER
Cine vede în standard numai o descriere anatomică, se înşeală.
Selecţia conform standardului, înseamnă că şi în domeniul caracterului să selecţionăm în acelaşi mod.
În doar câteva rânduri, standardul spune următoarele :
â€Ciobănescul German trebuie să fie echilibrat dpdv psihic, stabil nervos, sigur pe sine, fără prejudecăţi ÅŸi absolut blând ( în afara cazului în care este întărâtat ), în plus, atent ÅŸi docil. El trebuie să posede curaj, instinct de luptă ÅŸi duritate, pentru a fi apt drept câine de : pază ÅŸi apărare, însoÅ£itor al handicapaÅ£ilor, serviciu, turmă, etc.“
Cei ce critică CG, ar putea spune că nu există, în cele de mai sus, nici o referire la : plăcerea de a lucra, predispoziţia de a lucra, instincte, temperament, rezistenţă la efort sau lucruri asemănătoare, calităţi foarte importante pentru un câine de serviciu.
De acord, descrierea din standard este foarte sumară, dar dacă se interpretează fiecare cuvânt aşa cum trebuie, iese la iveală adevărul :
Ciobănescul German este selecţionat drept câine de serviciu !
Acum eu caut confruntarea şi discuţia cu dvs. pe tema:
Nu cumva am gândit prea selectiv în ultimii ani, când vorbeam de Ciobănescul German ca despre un câine de serviciu?
Nu cumva ne gândeam numai la examenele de lucru, sau mai exact doar la probele de atac şi apărare?
Oare, câinii noştri mai pot lucra la stână?
Oare mai trebuie să poată parcurge distante mari, la trap ( maxim 50 de paşi sunt suficienţi pentru orice probă de lucru )?
Cât de rezistent la efort, sau cât de docil să fie câinele?
Mai are el nevoie de o mişcare economică, cu un corp corespunzător standardului, cu raporturi osoase trunchi şi cu angulaţii corecte?
Să creştem Ciobănescul German doar ca pe un câine pentru probe de lucru, ar fi prea puţin.
â€Lucru†nu înseamnă numai proba de urmă, subordonare sau atac, cu toate că se lucrează în special în aceste domenii cu câinii noÅŸtri. “Lucru†înseamnă ÅŸi utilizarea lor în alte domenii. Foarte important este păstrarea posibilităţii utilizării universale. Exact această “posibilitate a utilizării universale†a Ciobănescului German, dpdv corporal, dar ÅŸi mental, ne-a adus la forma actuală ÅŸi la popularitatea câinelui nostru! Teoria, cât ÅŸi practica au demonstrat că această posibilitate se poate păstra cel mai uÅŸor când creÅŸtem un câine cu trup de trăpaÅŸ.
Adevărat: Standardul cere şi în domeniul caracterului un câine NORMAL.
Un astfel de câine, pe care orice începător îl poate instruii fără prea multe cunoştinţe, talente sau trucuri, dar care în mâna unui specialist, indiferent de domeniu, fie el câine pentru căutarea drogurilor, salvamont, stână sau câine de pază şi apărare, este capabil de performanţe de vârf. De asemenea în domeniul caracterului, noţiunea de “selecţie†trebuie înţeleasă ca:
â€SELECÅ¢IE†înseamnă “îmbunătăţireâ€, deoarece dacă nu apare o îmbunătăţire, munca depusă este doar o “înmulÅ£ireâ€.
Desigur, se mai pot îmbunătăţii multe!
De îmbunătăţit mai este, de exemplu, predispoziţia de a lucra, plăcerea de a lucra, calităţile înnăscute, docilitatea şi temperamentul sau rezistenţa la efort.
Posibilităţile de îmbunătăţire ale anatomiei sau ale caracterului, nu vor sfârşi niciodată, pentru că avem de selecţionat fiinţe vii.
Nu uitaţi: Un rol important în domeniul utilizării pentru lucru, îl joacă creşterea, întreţinerea şi stimularea câinelui, deoarece 40-50% din caracter este determinat genetic şi, datorită acestui fapt, poate fi influenţat printr-o alegere corectă a partenerilor!
Dar încă ceva ar mai trebui să fie conform standardului : Întreţinerea corectă!
Un adăpost, uscat, destul de încăpător, alimentaţie regulată, apă proaspătă, mişcare suficientă şi lucru cu câinele, ca şi contactul intensiv cu oamenii. În plus, deparazitarea şi vaccinarea regulată, întreţinerea blănii, a urechilor şi a danturii � asta este standard!
Concluzie:
Capacitatea de lucru a unui câine este determinată de factorii: anatomie, predispoziţie de a lucra, vitalitate şi longevitate.
Ea este optimizată printr-o creştere responsabilă. Aceşti factori sunt dependenţi unii de ceilalţi şi se influenţează reciproc.
Din aceste motive este important pentru lucru să creştem şi să selecţionăm Ciobănescul German conform standardului!
Erich Orschler,
Arbitru SV, Responsabil cu Selecţia în Grupa Locală Bayern - NordPentru o mai bună înţelegere a termenilor tehnici folosiţi în textul de mai sus, va rog consultaţi tabelul:
Nr Denumire germană Denumire română Denumire engleză
1 Kopf Cap Head
2 Widerrist Greabăn Withers
3 Genick Ceafă Neck
4 Rűcken Spate Back
5 Lende Åžale Loin
6 Kruppe Crupă Croup
7 Keulen Pulpe Thigh
8 Sprunggelenke Jaret Hock
9 Hinterhandwinkelung Angulaţie posterioară Angel
10 Pfote Labă Paw
11 Vordermittelfuß Chişiţă Pastern
12 Oberarm Braţ Upper arm
13 Schulter Omoplat ( umăr ) Schoulder
14 Ellebogen Cot Ellbow
15 Hals Gât Throat
16 Unterkiefer Maxilarul inferior Lowe jaw
17 Oberkiefer Maxilarul superior Upper jaw
Traducere şi adaptare Bogdan Niţescu
