Depresie? rog sfatul unui specialist

[Lexy]

Acum 6 ani am primit o superba femela de ciobanesc german pe nume Alexia in varsta de 3 luni cadou de ziua mea de la baiatul meu.
Acasa mai aveam un mascul "Burcus de ograda" pe nume Puppy, cam pe la 5 ani, foarte docil si ascultator.
Totul a fost frumos si minunat, se intelegeau de minune, si isi umpleau timpul reciproc, cat noi eram la munca.
Stam la curte avem spatiu 1500mp, lac cu nuferi, deci  nu au fost sechestrati intr-un apartament de bloc.
Acum putin peste o luna, datorita unor probleme de sanatate asociate si cu varsta inaintata, am considerat ca este necesra curmarea suferintei lui Puppy, si de si foarte greu, am decis ce trebuie eutanasiat.
Primele doua saptamani de la disparitia lui Puppy, nu am sesizat modificari substantiale in comportamentul lui Lexi, dar dupa aceea in fiecare zi avem parte de noi surprize.
A inceput sa-si doreasca sa stea tot mai mult in casa,
Dupa acea s-a milogit sa o lasam sa doarme in casa
Toate bune si frumoase pentru ca isi cunostea locul, se tragea la gura semineului si pana dimineata nu se misca de acolo.
Pana intr-o seara cand a hotarat ca ea trebuie sa doarma in usa dormitorului nostru, nici asta nu era o problema, dormea cuminte pana dimineata pana ma sculam si coboram sa fac cafeaua, atunci ea se cerea afara si nu mai intra pana seara.
Acum doua zile peste zi cand mama mea care este acasa toata ziua, o cauta, a descoperit-o in dormitorul nostru, culcata pe locul meu, iar azi noapte in toi de noapte a dat buzna peste noi si s-a urcat peste sotul meu in pat, si si-a pus capul pe perna mea.
Am certat-o, am scos-o din dormitor, si am stat cu ea mai bine de doua ore sa nu se simta singura.
Nu stiu ce trebuie sa fac, cum sa abordez situatia, este tot mai apatica.

[Almagheddon]

In Locul Dvs as considera posibilitatea de a'i lua un nou prieten de joaca si asta cat de curand.  Singuratatea e o boala care macina pe dinauntru si ucide sufletul...

[Lexy]

In Locul Dvs as considera posibilitatea de a'i lua un nou prieten de joaca si asta cat de curand.  Singuratatea e o boala care macina pe dinauntru si ucide sufletul...

Asi face si asta dar este extrem de agresiva cu tot ce este din exterior. Mi-am dorit pui de la ea si am incercat de trei ori in cei sase ani si a datut toti masculii, veterinarul mi-a spus ca anul acesat este ultimul in care imi recomanda imperecherea data fiind varsta ei, si am incercat dar l-a batut pe mascul de i-a sunat apa-n cap.
La un moment dat s-a aciuit un puiut de maidanez pe la noi, abia am reusit sa-i salvam viata
Stiu ca-i trebuie companion, dar mi-e fica sa i-l aduc fiind atat de posesiva cu mine si agresiva cu tot ce vine dinafara.

[Almagheddon]

Ati incercat imperecherea pe teritoriul masculului sau pe teritoriu neutru ? Poate ca e posesiva si teritoriala doar la ea acasa.
Se poate incerca si altfel: se poate aduce un prieten ( eu as prefera un pui pentru ca se adapteaza mai repede si se supune repede) dar nu i l'as lasa liber sub nas sa il manance din prima zi. I'as separa printr'un gard: se pot vedea, mirosi, atinge cu nasul dar nu poate sa ii faca nimic rau si in felul asta invata sa il accepte usor usor. Se poate face si incercarea asta.
Cu babutza mea geloasa care m'a lasat, am avut aceleasi probleme pana la sfarsit: i'am adus o femela de 4 ani cand ea avea deja 8 ani si dupa scandalul initial puteam sa o tin in frau cu comportamentul meu: nu creeam gelozii intre ele, nu dadeam de mancare diferit, le dadeam concomitent de mancare, nu le lasam sa manance una din vasul celeilalte, nu mangaiam prea mult pe cealalta (noroc ca aialalta nu voia prea tare mangaiata), si tot asa. Am incercat sa mentin raportul egal intre ele si sa nu creez gelozii.
E greu dar nici singura nu cred ca ii sta bine, mai ales ca toata viata a stat in companie.

[freddy25]

Si eu am avut problema asta cu una din catele care e metis de ciobanesc. Era spirt, pazea curtea cu strasnicie, tot timpul alerta. Dupa ce a murit cealalta catea pe care ea o considera mama, a devenit absenta, dormea tot timpu,l nu mai latra, nu mai pazea. Am luat un pui din aceeasi rasa cu cateaua care a murit si la inceput l-a respins dar dupa ce s-a facut cam de 6 luni au inceput sa se joace. Si-a revenit cat de cat dar nu mai e cum era. Cea mai mare parte a timpului e trista si de foarte multe ori se tanguie. A inceput sa mai latre din cand in cand dar categoric nu mai e acelasi caine. Si a trecut un an si jumatate de cand i-a murit mama adoptiva.

[Lexy]

[Ati incercat imperecherea pe teritoriul masculului sau pe teritoriu neutru ? Poate ca e posesiva si teritoriala doar la ea acasa.
Pe teritoriu neutru nu am incercat, dar pe teritoriul masculului da, chiar am lasat-o acolo cateva ore sa nu fiu prezenta, sa nu simta ca trebuie sa ma pazeasca, si cand am revenit, l-am gasit pe mascul "sechestrat" intr-un colt, iar ea patruland pe tot teritoriul lui.
O singura data am vazut-o "indragostita lulea" pe la un an de un maidanez. A trebuit sa o tin in casa toata perioada, pentru ca nu exista nici o modalitate sa tin maidanezul departe de curte, acu il dateam afara pe poarta, nici nu ajungeam in casa si era iar in curte, constant sarea gardul.
Atunci nu am lasat-o din doua motive, am considerat ca este prea "mica" si dupa aceea m-am gandit ca daca face pui corciti, mai greu pot sa-i dau pentru ca in zona noastra satenii nu prea isi doresc caini de talie mare, ca mananca prea mult. Dar daca ieseau rasa pura chiar si fara pedigri puteam sa le gasesc mai usor stapani.

[vom Haus Barder]

Am crezut ca de oameni e vorba...va explicam eu cum am scapat de depresii...

[freddy25]

Pentru bietii catei cu probleme nu exista psihiatri in Romania. In strainatate sunt si chiar am citit o carte scrisa de un veterinar specializat in comportament canin pe nume Patrick Pageat. Din pacate trata  deviatiile de comportament si nu scria nimic despre depresie.

[Almagheddon]

Depresia se trateaza ca si la umani: se ocupa mintea catelului cu altceva si nu se lasa sa se cada in galeata cu melancolie. Cu cat il lasi mai mult in apatie cu atat i se schimba comportamentul si n'o sa revina la ce a fost sau o sa revina foarte greu. A i se tine companie nu e de ajuns: plimbari, joaca, stimuli, prieteni noi..intr'un cuvant minte ocupata si cat mai putin timp liber sa isi planga de mila de unul singur pana sa ajunga la sinuciderea lenta neuronala. Desigur optim ar fi sa se ocupe stapanul de el in perioada asta si sa ii "impuna" un nou tovaras de viata pentru ca CG e prea teritorial ca sa il accepte de buna voie.
Americanii au rezolvat mult mai simplu: imbuiba cateii cu Prozac (antidepresiv) si e totul rezolvat.. in aparenta. Dar un pic de munca psihologica si fizica pentru recuperarea morala a vechiului nostru tovaras nu mai e la moda ?

[cutare]

depresie la caini

[Almagheddon]

depresie la caini

Ei da.. sunt prea animale, prea bestii, prea inumani, prea necuvantatori ca sa aiba sentimente si prea jos pe scara evolutiei ca sa fie considerati capabili sa planga un tovaras sau sa aiba amintiri. Merita doar sa slujeasca si sa moara in lant... ca doara nu au simtaminte

Si cand te gandesti ca CG are niste ochi atat de expresivi. E toata inima lui in ochii aia... E tot o inima si un suflet.

[cutare]

Cainii sunt muuuuuuuuuuuuult mai echilibrati psihic decat oamenii. Cesar Millan, om pe care eu il admir foarte mult, spunea ceva de genu " Noi tindem sa umanizam cainii, cea ce este imposibil, ei au cu totul alta psihologie." si inca o chestie care mi-a placut foarte mult "Ei nu au nevoie de oameni ca sa fie echilibrati, noi avem nevoie de ei. " Oamenii au selectat atatea rase ca sa-si satisfaca frustrarile, cainii de ce n-or fi rasisti oare  

[Almagheddon]

Numai ca Cesar Milan foloseste metode bruste si se impune in fata cainilor obtinand false rezultate imediate si de scurt timp in timp ce Victoria Stillwell ii educa cu metoda pozitiva si obtine rezultate muncite si de lunga durata. Cesar Milan impune viziunea lui oricarui caine din fatza lui in timp ce Victoria observa si se adapteaza nevoilor si personalitatii fiecarui caine. (Nu stiu daca ai observat cum pune Cesar zgarda la gatul cainilor "educati": sus, cat mai sus, aproape sufocati incat cainele nu mai poate reactiona iar el il controleaza cu o smuncitura. Ii aduce la starea de terorizare in care cainele se supune inconditionat si face figura frumoasa in fata camerelor video. Dar ce se intampla dupa ce Cesar pleaca si cainele isi revine din soc si e tot cu stapanii in casa ? E totul in normalitate.. sau chiar si mai rau pentru ca a fost deja terorizat. Nu mi se par fericiti cainii aia. Doar terorizati la maxim... )
E adevarat ca suntem 2 rase diverse: noi si cainii, dar e la fel de adevarat ca si ei au nevoile si psihologia (si implicit depresiile lor) .. e destul sa deschizi ochii si sa privesti in directia si in maniera corecta.
Ceea ce tu denumesti rasism ei denumesc teritorialism sau vanatoare de pisici... chiar vrei sa faci comparatii intre oameni si caini ? Nu exista. Era vorba doar de depresia canina si cum vine combatuta. Cainele tau cand te vede suparat si vine si pune capul pe tine sa iti arate ca iti este alaturi nu isi pune atatea intrebari existentiale. Iti sta alaturi si basta !

[vom Haus Barder]

Cainii sunt muuuuuuuuuuuuult mai echilibrati psihic decat oamenii. Cesar Millan, om pe care eu il admir foarte mult, spunea ceva de genu " Noi tindem sa umanizam cainii, cea ce este imposibil, ei au cu totul alta psihologie." si inca o chestie care mi-a placut foarte mult "Ei nu au nevoie de oameni ca sa fie echilibrati, noi avem nevoie de ei. " Oamenii au selectat atatea rase ca sa-si satisfaca frustrarile, cainii de ce n-or fi rasisti oare  

ATI PUS PUNCTUL PE....CE E..!!!....CAT ADEVAR !!!
Sunt pasionat de studiul haitei de caini....sa nu mai vorbim de ...LUPI
Pe mine iubirea lor neconditionata , impreuna cu familia umana, m-au salvat dintr-o foarte grava depresie psihica.

[cutare]

Studiul de haita, cele mai multe le afli daca ai mai multi caini acasa si ii observi. Bineinteles trebuie sa stai cu ei macar o ora pe zi. vom Haus Barder am aflat de p-aici ca ti-a murit un caine la care ai tinut mult, imi pare rau. Stiu cum e