Nu cred ca mai era nevoie sa`l filmeze cand il eutanasiaza.Al meu,din cauza displaziei de sold (grad 4 picior drept si grad 3 picior stang)a avut acelasi final.Cel mai cumplit a fost cand a trebuit sa plec cu el din casa constient ca nu o sa ne mai intoarcem impreuna.Mi`a murit cu,capu` pe umar,l`am tinut in brate pana la ultima suflare,cand s`a stins am avut curaj sa`l privesc in fata..avea lacrimi pana spre bot..A fost mai barbat ca multi barbati.L`am ingropat cu paturica pe care dormea si i`am pus intre labe toate jucariile.Am zis ca`i mai bine pt el asa.Nu mai putea sa faca treaba mare,cadea in ce facea si am luat decizia cea mai buna pt el.L`am tinut cat am putut din antiinflamatorii si calmante..degeaba(ii afectam rinichii,ficatu` pt 5 zile in care se simtea mai bine)Am luat decizia impreuna cu doctoru` veterinar.Eu ii simt lipsa in calitate de stapan,prieten,etc..
http://www.youtube.com/watch?v=edPPCRGz8ss In memoria lui Nero
Va salut!
Ce cumplit! Prin grele momente ai trecut...te inteleg perfect pentru ca am trecut si eu acum cativa ani prin ceva asemanator,am avut un caniche timp de 10 ani pe care l-am iubit enorm si care dupa ce mi-a fost furat a fost otravit de primaria locala,a reusit saracul sa se tarasca pana la bloc si sa urce trei etaje dupa care a murit in bratele mele. Din aceasta cauza acum cand o las libera pe afara pe Kara mea ii pun mereu botnita...Durerea este nedescrisa si ramane.
