LUCKY...nu te voi uita niciodata...

[Lucky the one]

Imi pare tare rau Alias 007 de pierderea voastra! Nimic nu va mai fi la fel fara ea...

Olga poate ca ar fi bine sa il iubesti dublu pe OX...

Sa va mai povestesc cate ceva despre Lucky.

Intr-o zi acum un an si ceva am avut niste muncitori care nu stiu ce aveau de facut prin curte. Le era foarte frica de caine. Ce sa fac eu? Sotul meu luase un lant...dar nu am vrut sa il folosesc. Lucky mereu era liber in casa, la bloc, apoi restrictia cu numai in curte...lant era prea mult. Asa ca mi-am lasat toate treburile ca sa stau cu el. I-am pus lesa ( era foarte fericit cand o vedea...asociind-o mereu cu plimbarea) si era cumintel doar mai latra din cand in cand. A trebuit sa ma duc pana in casa sa iau ceva.... asa ca pentru un minut am legat lesa ( din piele) de o stinghiuta din "car-port". Ce credeti ca a facut zapacitul? In cateva clipe a ros lesa si s-a eliberat...
 
Nu ma puteam supara pe el...era cumintel si stia ca nu ii rezist.
Tare mult as fi vrut sa il mai am cativa ani langa mine...

Era nostim cand imi puneam un prosop sa fac plaja...el credea ca e pentru el si venea repede si se aseza direct pe el ...stiind ca noi, cand mergeam la padure, ii luam de acasa un cearceaf sa nu stea pe pamant, pe gunoaie sau alte ciudatenii...

Era incantat cand il periam. Oriunde ar fi fost daca ma vedea cu peria venea la mangaieri si periaj.

Multe amintintiri am cu el. In septembrie anul trecut, dupa ziua mea, a trebuit sa il operam deoarece ii crescuse mult un lipom (nu stiu daca acesta este termenul) arata ca o galma. Nu il deranja la mers, medicul a zis ca dupa cum arata e in regula si ca o sa il scoatem doar daca abceseaza...asa ca a trebuit. Poate ca medicul trebuia sa ii faca si alte analize inainte de anestezia totala. Ma gandesc ca e posibil ca de atunci sa ii fi afectat inima. Nu a avut niciodata probleme de respiratie pana atunci. Poate ca doza de anestezie a fost mare el foarte mare...poate s-a temut ca nu adoame...si poate ca...in fine. Nu voi sti niciodata. A fost foarte greu la aceasta operatie. A doua din viata lui. Prima a fost cand era micut ai a fost datorata unei hernii...Pentru oricine cred ca e greu sa stea linistit in astfel de momente. Cand a inceput sa fie ametit...se sprijinea de mine...poate ca imi arata ca are incredere in mine, nu stiu. Si dupa operatie cand a deschis ochii dar nu se putea misca, apoi o buna bucata de timp a putut sa isi miste numai capul...foarte greu. Am suferit alaturi de el cand l-am dus la masina cu un prosop mare pe sub burta pentru ca nu putea sa mearga...apoi alta dandana. Galma era localizata in zona axilei asa ca nu se inchidea operatia...Dar s-a facut bine incet incet. Apoi, prin ianuarie am remarcat tuse, greutate in respiratie...

Imi e dor de el si sincer ma alina gandul ca la un  moment dat voi fi impreuna cu cei "plecati" mama, sora, matusa si nu in ultimul rand cu puiu' meu Lucky.

Rugaminte catre administratorii sit-ului. Se poate sa imi schimbati ID-ul? Va rog mult.

[allias007]

Parerea mea e ca anestezia scurteaza din viata  si la oameni si la animale.

[Lucky the one]

Posibil...oricum bine nu i-a facut...poate pe moment...dar nici macar pentru ca a fost foarte lunga si grea recuperarea...

[Lucky the one]

Vinerea in general am ajuns sa o asociez cu despartirea de baiatul meu. Despartire e nepotrivit spus pentru ca eu stiu ca el e cu mine ... doar ca nu il mai vad, nu il mai pot striga, mangaia. Desi au trecut patru luni si s-a mai estompat din durere..imi lipseste mult.
Citesc topicuri intregi cu cainii vostri si ma bucur alaturi de voi cand puiuta a ajuns adult apoi mamica, ma topesc ca si voi cand vad "sarmalutele", ma bucur alaturi de voi cand vad un caine frumos si antrenat este rasplatit in concursuri, astept ca si voi alte rezultate. In fiecare zi fac asta. Este o placere sa va admir cu gandul la Luckytu' meu.
Cand era mai mititel, intr-o zi primisem un telefon nou si butonam de zor sa il descopar, sa imi aleg o melodie ca ton de apel. Lucky care motaia linistit cand a auzit muzica de la telefon s-a pus pe latrat. . Un latrat special, in functie de ritmul melodiei....parca si urla...ca un lup autentic (ce am vazut prin fime, desigur). Am fost tare amuzata asa incat l-am inregistrat cu un alt telefon. Asa imi suna telefonul si in prezent...ca sa il aud. Am multe filmulete cu el si ma bucur sa le revad dar ma intristez ca nu este langa mine.
Am sa ma intreb mereu unde am gresit? de ce i-a cedat inima? ce as fi putut sa fac? a fost fericit cat a fost cu noi? Am speranta ca intr-o zi ne vom regasi pentru totdeauna. Este un gand care ma linisteste. O sa imi doresc mereu sa fiu acolo cu ei...

[sziszique]

Nu am intrat demult pe aici pentru ca de cate ori vad o noua postare mi se frange inima.I-mi pare rau pentru Lucky.Si poate pare un cliesu dar te inteleg perfect si=ti inteleg durerea.In 1 septembrie se implinesc 2 ani de cand am ramas fara Comoara mea. Si inca sufar.Si chiar daca am familie frumoasa si fericita, o parte din mine a ramas singura.In fiecare zic parca joc un rol,sa nu observe ai mei ca sufar, doar seara, singurica stau, ma uit la stele si plang.Inca plang dupa el.Mi-e atat de dor de el!Stand la bloc nu am putut urma sfatul celor care au spus sa iau alt caine.Inca o data I-mi pare rau pentru pierderea suferita si RIP Lucky.

[Lucky the one]

Iti multumesc. Ma regasesc mult in cele spuse de tine. Intr-adevar ma simt singura...si imi este foarte foarte dor...

[AlinaBgd]

Ti-am citit randurile triste...ma emotionat foarte tare,de obicei nu pot sa citesc sau sa privesc astfel de intamplari,sunt foarte emotiva.Imi pare rau pentru pierderea ta.Fi tare,si gandeste-te ca Lucky este bine acolo unde este acum.Si mie mi-a murit o pasare(un papagal),poate pare banal...dar il iubeam ,il aveam de cand eram mai micuta,si acum regret ca la un moment dat nu prea i-am mai dat atentie,plecam mai mereu de acasa,mai aveam si un pui de pisica,toata atentia era asupra ei...Si intr-o zi ma sunat fratele meu sa-mi zica ca Coco(papagalul meu) ,era mort.Cand m-am dus acasa,mititelul era atarnat de castronul de mancare,cred ca sa speriat de ceva si ia pleznit inimioara.Am plans zile in sir...si m-am invinovatit pentru moartea lui,si acum simt acelasi lucru.Dar nu pot da timpul inapoi din pacate...Mergem mai departe.Ne raman doar in amintire prietenii nostri(patrupezii sau inaripatele). RIP Lucki

[Lucky the one]

Astazi se implinesc doi ani de cand mama s-a dus la ingeri si tot astazi sunt 23 saptamani (5 luni si o sapt) de cand Luckitu' meu s-a dus la ea....O lunga perioada grea si trista din viata mea. Nimic, niciodata nu va mai fi la fel. Am inceput sa realizez ca baiatul meu nu ma mai asteapta la poarta, ca nu ma mai pot bucura de privirea lui, de joaca lui...

Vorbesc mereu de el, imi amintesc mereu de el, ascund durerea din sufletul meu fata de toti cei din jur cu exceptia voastra. Aici, cu voi, stiu ca intelegeti si pot sa spun ce simt, ce gandesc.

[Aurel]

Imi place atit de mult cit de elocvent s-a exprimat Olga mai inainte,asa ca iti zic si eu,,Ma doare durerea ta,pt.ca stiu cum doare durerea"

[Lucky the one]

Multumesc Aurel, din tot sufletul.
Am realizat ca nu numai ca imi lipseste foarte mult cel care imi smulgea un zambet si ma facea sa uit de toate dar si ca fara el ma simt fara rost, am devenit un robotel care nu are parte decat de munca si griji. Poate si din cauza asta ma simt trista si fara "busola"...

[asi_bv]

Poate te-a mai intrebat cineva, sincer nu am citit toate posturile. Dar de ce nu vrei totusi un alt catel? Poate iti va mai alina din durere. Eu asa am facut.

[Lucky the one]

Din pacate nu imi pot lua alt catel.
Un caine trebuie ingrijit ceea ce inseamna bani si timp. Va spuneam ca banutii mei era destinati frumosului meu, sotul mereu zicea ca dam multi bani pentru mancare si tratamente si nu stia tot ce ii luam eu. Pentru mine chiar era un membru al familiei si atunci cum sa stau pe ganduri cand avea nevoie de ceva? El insa, in felul lui il iubea, dar...aveam adesea discutii pe tema asta. Cel mai grav era insa faptul ca nu a fost de acord sa stea in casa cand e frig. Am obtinut asta doar dupa ce a facut o pneumonie...Nu as suporta sa am un catel care sa fie nevoit sa stea afara atunci cand e foarte frig, sa astept un moment prielnic sa il rog sa ia un sac de mancare (250 lei) si altele...
Mereu mi-am dorit sa stau mai mult timp cu Luckytu' meu...mereu ii promiteam ca stam in week end. Dar atunci trebuia sa ma ocup in primul rand de casa, de treburi gospodaresti si timpul dedicat lui era destul de scurt...Un CG trebuie plimbat, alergat cand se mai mareste...
Lucky era pata de culoare a casei. El imi semnala apropierea cuiva, el era cel care se bucura neconditionat de prezenta mea. Viata mea s-a schimbat foarte mult fara el si nu pot sa trec peste. Nu imi gasesc locul. Mi se pare ca nu am nici un rost...trec zilele identice...

[asi_bv]

Intradevar, un catel (orice rasa) are nevoie de timp si bani. insa poate daca te vede atat de trista, sotul tau va intelege... nu stiu ce sa spun, insa nu cred ca un caine poate fi crescut doar cu boabe si royal canin, acana sau mai stiu eu ce. Cainii exista cu mult inaintea acestei mancari. sunt si variante mai ieftine. Stiu si eu ce inseamna cheltuiala cu caini, mai ales acum ca sunt si puiutii carora le-am dat doar Acana pana acum.

 Poate vorbesc prostii, nu cunosc situatia ta si daca gresesc spunand aceste lucruri te rog sa ma scuzi....dar...te "vad" atat de trista...si cred ca un alt suflet in casa voastra te-ar inveseli, fie el si o alta rasa eventual. Poate de talie mai mica pe care il va accepta si sotul tau mai usor.

Toate cele bune!

[iubescg]

E greu, e adevarat. Dar gandeste-te  ce ar fi simtit el sa te vada trista si suparata?.. Asta e mersul vietii iar mortea face parte din ea.
  Si eu sunt de parere ca un pui  va mai alunga din durere.
 Toate cele bune!

[Bogdan]

E greu, e adevarat. Dar gandeste-te  ce ar fi simtit el sa te vada trista si suparata?.. Asta e mersul vietii iar mortea face parte din ea.
  Si eu sunt de parere ca un pui  va mai alunga din durere.
 Toate cele bune!