Rex un ciobanesc fara pedigree :)

[wildspirit]

Majoritatea oamenilor nu pricep ca un caine in familie inseamna clar schimbarea modului de viata.Sau realizeaza acest lucru tarziu..cand renunta la caine,decat la stilul de viata.E pacat.Insa familia dumneavoastra a reusit si a dorit sa faca acest lucru ceea ce demonstreaza ca iubitorii adevarati de animale fac multe sacrificii.Sunt fericita sa vad si astfel de cazuri

[kwy]

cine nu stie sa iubeasca animalele,nu iubesc nici oamenii,parerea mea,dar cu pozele de la munte ma-ti dat gata,sint superbe,sa va traiasca cg.si sa va bucurati de el multi ani inainte.

[Thara]

cine nu stie sa iubeasca animalele,nu iubesc nici oamenii,parerea mea

prefer oricand compania animalelor decat a oamenilor...eu cel putin.prefer sa petrec un weekend in natura,la plimbare cu cainele decat sa ma duc in oras.nu spun ca nu ies si ca nu imi plac oamenii,insa de cate ori am ocazia,prefer prima varianta 

[kwy]

te iubesc neconditionat,si nu tradeaza nici o data.

[piciorus2002]

prefer oricand compania animalelor decat a oamenilor...eu cel putin.prefer sa petrec un weekend in natura,la plimbare cu cainele decat sa ma duc in oras.nu spun ca nu ies si ca nu imi plac oamenii,insa de cate ori am ocazia,prefer prima varianta 

[popescucv]

prefer oricand compania animalelor decat a oamenilor...eu cel putin.prefer sa petrec un weekend in natura,la plimbare cu cainele decat sa ma duc in oras.nu spun ca nu ies si ca nu imi plac oamenii,insa de cate ori am ocazia,prefer prima varianta 

 

[popescucv]

Am pus in format digital cateva secvente filmate cu o camera A/N de cand era Rex pui.
Nu cred ca avea mai mult de doua luni.

[razvan]

Frumoasa filmarea, frumoase amintiri!

Da' cu camera ce a avut pe la inceputul filmarii de a intrat asa in ea? 

[popescucv]

Curios tare. si acum daca am ceva in mana sau daca fac ceva vine sa vada si el. 
Am filmat cu o camera A/N legata prin cablu la video.
Pe atunci nu aveam aparat digital sau camera cu caseta.
Oricand ma uit cu placere la aceste inregistrari. 
Mai am chiar si dintii de lapte care i-au cazut.

[cucy]

da...frumos clipul....pacat ca nam avut ocazia sai fac si eu unul cgului meu

[AILYNE]

Buna ziua,  ce mai face Rex, plimbaretul?
Cum isi permite sa chiuleasca atata timp de pe forum, ca doar nu este urs sa hiberneze peste iarna, in asteptarea sezonului pentru noi drumetii.Fanii, printre care ma numar si eu , asteptam noi aparitii.
Personal, m-a impresionat nu numai comportamentul inteligent al cainelui in situatii extreme ( cum era acea traversare peste trupul dvs), ci si intreaga maniera de integrare , de zi cu zi, a cainelui in viata dvs de familie si in natura.Se vede clar, ca sunteti  cu totii impatimitii naturii, pe care o explorati si o percepeti cu multa luciditate si sensibilitate iesita din comun.Asta lasa sa se inteleaga  postarile dvs.Pentru a reda splendorile naturii ,fara doar si poate, sunt  necesare cateva notiuni de tehnica fotografiatului si trebuie si un aparat bun.Dar nu sunt si suficiente pentru realizarea unor poze care sa iasa  din tiparul celor facute cu duzina .Mai trebuie ceva, ce nu poti cumpara de pe rafturi si nu poti invata din carti, un ceva ,care sa faca diferenta. Trebuie un imbold ,o pornire, sensibilitate  si inspiratie launtrica ( prescurtat = talent),care sa te ajute sa  surprinzi  pe pelicula coltisorul de rai pamantesc, care poarta incarcatura emotionala, poarta un  mesaj si impact asupra privitorului.Pare-se ca dvs. le aveti pe toate! Notiuni de baza, un aparat bun,tinte sigure in  natura generoasa care se doreste a fi surprinsa si descoperita, mijloc de a ajunge in sanul naturii si aveti, de se revarsa, tocmai acel acel imbold launtric, necesar imortalizarii profesioniste a naturii
Si pe-deasupra il mai aveti si pe Rex, animat si el de ,,chemarea strabuna”  spre natura Nu stiu ce este mai important pentru dvs. , nu stiu care este pretextul fotografiatului, cainele sau natura?Dar nici nu are relevanta acest lucru, din moment ce le sta atat de bine impreuna.
Uitandu-ma la postarile dvs., mi-am amintit de un articol, citit undeva, candva, despre  un film si coloana sa sonora.Se spunea acolo, ca trebuie sa parasesti sala de cinema coplesit emotional de cele vazute, dar nerealizand ca acel film a avut si o coloana sonora.Numai atunci, (sustinea specialistul, autorul  articolului) ,a existat o armonie perfecta intre actiunea filmului  si linia melodica  destinata sa imbogateasca si sa  accentueze episoadele ce se deruleaza in fata spectatorului.Numai atunci ai asistat la o creatie  artistica excelenta, daca ai trait si muzica , fara insa sa ti-o mai amintesti.Asa am plecat si eu din fata monitorului, unde s-au derulat  postarile dvs.Confundand melodia discreta din difuzoare, cu sursurul apelor si  cascadelor ce se aruncau si se pravaleau nervoase peste stanci.Semn ca am asistat la o realizare artistica, emotionanta.

[AILYNE]

 Am mai  plecat din fata monitorului si cu  oarecare tristete in suflet si ganduri nostalgice dupa vremuri demult apuse.Dupa vremuri in care muntele era si al meu, la propriu.Studenta fiind intr-un oras de ses, apoi proaspat absolvent si  locuitor al Brasovului, m-am indragostit de munti.Cu ruscacul in spinare si ghidurile traseelor montane in brate, am  urcat de nenumarate ori pe  potecile Bucegilor,Fagarasului, Pietrei Craiului, a Pietrei Mari, Hasmasul Mare, Ciucas si (din pacate) doar un singur traseu din Retezat.Urcam cu usurinta si cu entuziasmul celor 20-25 de ani ( vorba cantecului), fara griji si fara bani.Asa se face ca n-am avut un aparat de fotografiat si  spre deosebire de dvs. eu am stocat splendorile intalnite in calea mea doar in memoria scurta a creierului si undeva in ascunzisul sufletului.Pe vremea acea , sa fi adevarat montaniard, trebuia sa ai cateva accesorii musai,  obligatorii. Erai ,, trendy”cu un piolet in mana( cat de tare imi doream) , cu coltarii atarnand pe rucsac ( chit ca ai urcat doar pe Tampa). Cu un aparat rusesc tip Smena erai deja boier,dar daca aveai cu tine un caine de-al tau , chiar ca erai ,,boss”.
 N-am avut parte de asemenea accesorii, atunci.
 Acum le am, dar e putin cam tarziu.Am un aparat bun, (dar pe care-l manuiesc cu stangacie) am si  mult ravnitul piolet ( tocmai bun de atarnat in cuie, pe post de decor), cainele visat exista in trei exemplare, muntele se ridica din fundul gradinii mele, natura e prezenta la tot pasul , lipsesc doar anii  douazeci ( care inca un pic si s-au triplat).Pe traseul situat la altitudinea de  doar +600 m, strabatut de-a lungul anilor, penduland fara incetare  intre casa si serviciu,am devenit un om cu greutate (a se intelege ,cu multe kg +) astfel ca s-au pierdut si s-au tocit cam  multe.Si entuziasmul dar cel mai tare sanatatea, aceasta stare de bine fara de care muntele nu mai poate fi si al meu.Nu mai pot visa la golul alpin , unde odata ajunsa ,ma simteam intr-adevar libera, foarte aproape de Dumnezeu.In acest purgatoriu de pe creste, in bataia vantului aspru, simteam cum ma descarc de toata mania si mizeria sufleteasca ce se acumulase in mine.Si am trait si noi vremuri cand se acumulau destule si trebuia sa scapam cumva de ele acolo, unde nu urcau si baietii cu ochii albastri.Cel putin asa credeam atunci.
Deaceea-mi plac postarile dvs., imi redau muntele si libertatea de a retrai tot ceea ce am simtit atunci , cand m-am aflat ,,live” in fata splendorilor imortalizate de dvs. si pe care , din motivele aratate, nu le-am putut impartasi cu cainele mult visat.
In motto-ul dvs.afirmati ca ,,Daca vrei, poti”.Ca tare bine ziceti!! As vrea sa aveti si dreptate intotdeauna!! Din pacate insa  , vine si timpul cand  devine  valabila  doar varianta parafrazata , adica ,, Sa vrei, daca poti”. Nu cred ca e nevoie de imboldul meu, dar va rog totusi sa vreti sa mai pozati, sa mai  postati  si sa ni-l aratati si noua pe simpaticul drumet, Rex.

[popescucv]

Multumesc pentru cuvintele frumoase si aprecieri.
Imi pare rau ca te-ai resemnat sau ca nu mai poti sa revi pe cararile de munte, atat de aproape de tine.
Si eu ma consider Brasovean, sunt nascut in Brasov, am copilarit in Brasov iar rudele mele sunt in Brasov.
Iubesc Brasovul si tanjesc si eu dupa timpul petrecut acolo.
In continuare sa sti ca "Daca vrei, poți !"
Nici eu si nici sotia mea nu mai suntem tineri, motiv pentru care am schimbat cortul pe campervan, si totusi nu ne dam batuti.
Sa-ti spun povestea sotiei mele care dupa cum vezi in poze ma insoteste peste tot.
In urma cu 13 ani a suferit o hemoragie cerebrala fiind operata la cap. Dupa operatie a ramas cu o sensibilitate scazuta pe partea dreapta a corpului, afazie verbala si crize de epilepsie tinute sub control prin medicamentatie zilnica. Tot de atunci este pensionata medical cu o pensie minuscula din care o persoana singura nu s-ar putea intretine.
In urma cu trei ani a inceput sa nu mai auda bine si sa nu mai inteleaga intotdeauna ceea ce se vorbeste cu ea si de trei ani poarta proteze auditive.
Dupa cum vezi nu s-a dat batuta si cu toate aceste probleme este optimista, vesela si dornica de viata.
A urcat in Retezat pana la Lacul Bucura si a trecut de la Poiana Pelegii pana la cabana Buta si inapoi, a urcat pe Vf. Piatra Iorgovanului si cel mai greu pentru ea, ma suporta pe mine cu toate toanele mele.
Deci, "Daca vrei, poți !"
Imi pare rau ca nu mai poti urca si ma bucur ca fotografiile facute de mine iti aduc bucurie in suflet.
Voi posta aici cateva din miile de poze facute in calatoriile noastre insa poti vedea mai multe pe forumul campervan.ro la rubrica de excursii si drumetii.
Poti vedea si filme (72) postate de mine pe Youtube
Daca vei dori mai multe amanunte si detalii poti sa ma contactezi oricand.
In timp voi mai posta si aici din pozele facute in excursiile mele.
Pe curand...

Cheile Nerei - Cascadele Beusnitei
http://www.campervan.ro/forum/viewtopic.php?f=45&t=187



Ochiul Beiului
O culoare siderala ireala a apei.

Fotografia nu surprinde toate acele irizații si străluciri deosebite ale apei.


Transalpina DN67C Novaci - Ob. Lotrului






Polovragi - Lacul Galbenu si Petrimanu















Campusel - Piatra Iorgovanului - DN66A - Izbucul Cernei

[Thara]

sunt absolut fantastice fotografiile! 

[irish boy]

ei thara ,ai concurenta serioasa  .intr-adevar sint impresionante pozele...