In sfarsit am dat de traducerea asta, din revista S.V-ului:
RECOMANDARE PENTRU CRESCĂTORI ŞI PROPRIETARI
Displazia coxo-femurală ( HD) este o afectiune ce se întâlneşte la toate rasele canine. Deosebit de frecventă este la rasele mari şi se combate de către cluburile specializate de rasă prin selecţie. Ea se manifestă clinic printr-o artroză cronică deformată a articulaţiei şoldului şi este considerată o afecţiune polifactorială transmisibilă genetic. Aceasta înseamnă că pe lângă predispoziţia transmisă genetic de a suferii de această afectiune se adaugă şi alţi factori. Aceşti factori pot fi condiţionaţi ( dependeţi ) de creştere şi medicamentaţie, precum şi de alimentaţie. Din păcate, la ora actuală nu este posibilă o diagnosticare din faza incipientă, astfel crescătorii sau proprietarii responsabili trebuie să cerceteze predispoziţiile genetice ale căţelului. Din acest motiv este imperios necesar ca înainte de a cumpăra căţelul să se cerceteteze, în prealabil rezultatele părinţilor. La cele mai multe rase aceste date se pot extrage din actele de origine. Cu cât mai multe generaţii prezintă un grad mic, sau inexistent de displazie, cu atât sunt şansele mai mari de a achiziţiona un căţel ce nu va suferii de această boală ( cu toate că legile geneticii nu oferă nici o garanţie ).
În urma acestei verificări prealabile indispensabile, căţelul de cca. 8 – 12 săptămâni este adus în noul său cămin. Desigur el trebuie să beneficieze de cele mai bune condiţii de dezvoltare atât psihică cât şi fizică, mai ales dacă vrem ca mai târziu să-l supunem unor sarcini importante. Sfaturile cu privire la alimentaţie, ades contradictorii, chiar dacă bine intenţionate, aduc prima nesiguranţă. Pericolul este foarte mare, ca din prea multă dragoste câinele nostru să primească o alimentaţie unilaterală, compusă numai din carne şi organe, sau prea variată, compusă din diferite bunătăţi, resturi de mâncare sau ciocolată. Prin aceste metode de alimentaţie se ajunge foarte uşor la un aport dezechilibrat de vitamine şi calciu. În orice caz ar fi bine ca numai medicul veterinar al câinelui sa vă sfătuiască cu privire la alegerea cea mai potrivită pentru câinele dvs. . Medicul veterinar va explica necesitatea adoptării unui sistem echilibrat de alimentaţie pentru câinele dvs. mai ales în perioada de creştere. Părerea actuală a specialiştilor despre alimentaţia raselor ce cresc repede constă în recomandarea de a folosii o mâncare echilibrată, bogată în săruri minerale, vitamine, albumină, grăsimi şi hidrocarburi. Trebuiesc evitate adaosuri de săruri minerale ce duc la dereglări de creştere şi dureri în articulaţii. În cazul respectării indicaţiilor de baza ale alimentaţiei, nu apar în mod normal afecţiuni de genul celor descrise mai sus. Totuşi trebuie să avem în vedere că până la vârsta de 8 - 9 luni, câinele nostru trece, în timp scurt, printr-o perioadă a dezvoltării ce se poate compara cu primii 14 ani din viaţa unui om. Din nou atragem atenţia că în această perioadă să nu se supună câinele la efort prelungit. Datorită faptului că în această perioadă dezvoltarea musculaturii şi a articulaţiilor rămâne în urma dezvoltării osaturii, se remarcă uneori la animale tinere un mers necoordonat sau greutăţi la ridicarea de pe sol. Cu înaintarea în vârstă şi dezvoltarea corespunzătoare a musculaturii, în general între 11 şi 15 luni, dependent de rasă, aceste manifestări dispar. Animalele ce ar putea fi bănuite de HD, se mişcă cu precădere în apropierea solului; în galop, ţopăie ca iepurii şi evită scări abrupte sau sărituri. Dacă aceste simptoame sunt foarte dezvoltate, se recomandă examinarea timpurie a articulaţiilor de către un medic veterinar specialist. Acesta poate decide dacă se pot reduce durerile printr-o intervenţie chirurgicală sau printr-un program special de dezvoltare a musculaturii sau vă poate sfătuii să renunţaţi, spre binele câinelui, la practicarea unui sport canin. Decizia finală cu privire la existenţa HD-ului nu se poate lua decât la un animal adult în vârsta de 12 până la 18 luni. Sfătuim pe toţi deţinătorii de câini sa efectueze aceste verificări, chiar dacă nu au intenţia de a devenii crescători. Cu cat mai multe afecţiuni sunt descoperite din timp, cu atât mai uşor se poate trece la îndepărtarea lor.
ALIMENTAÅ¢IE ÅžI DISPLAZIE COXO-FEMURALÄ‚
Displazia coxo-femurala ( HD ) este fără îndoiala o maladie transmisa genetic. Totuşi s-a stabilit prin cercetare, că alimentaţia câinelui tânăr, mai ales în primele luni de viaţă, influenţează şi induce modificări în articulaţii. Alimentaţia necorespunzătoare, mai ales la rase mari, duce la modificări ale articulaţiilor şi ale oaselor, nu numai ale şoldului, ci şi în alte locuri ca de ex. articulaţia omoplatului ( Osteochondrosis dissecans ), la coloana vertebrală
( Enostose aşa numitul sindrom Wobbler ), deficienţe de osificare ( chişiţa moale sau deviată ).
În concluzie, alimentaţia influenţează deci mai puţin o singură articulaţie, ci mai degrabă toate articulaţiile şi scheletul câinelui. Alimentaţia câinelui tânăr trebuie să fie în concordanţă cu nevoile organismului.
În această problemă sunt importanţi 2 factori :
• Alimentarea cu energie, are o mare importanţă datorită faptului că influenţează şi reglează viteza de creştere.
• Alimentarea optimă cu materiale hrănitoare specifice ( de ex. săruri minerale, vitamine, albumină, …).
• Important este ca aceste elemente sa se afle într-un raport optim. Aceasta înseamnă că nu trebuie sa fie nici mai mult nici mai puţin decât este nevoie.
ALIMENTAREA CORECTÄ‚ CU ENERGIE
La ora actuală se consideră că la baza multor boli ale scheletului stă un prea mare aport de energie.
Această problemă apare evident atunci când animalul tânăr este hrănit “ ad libitumâ€, adică atunci când animalul mănâncă atât de mult cât vrea. Chiar ÅŸi în cele mai omogene cuiburi există “ mâncăi “ foarte mari, care cresc foarte rapid în greutate ( în comparaÅ£ie cu fraÅ£ii de cuib ).
Astfel de animale sunt deosebit de periclitate!
Creşterea rapidă în greutate poate duce la o suprasolicitare a osaturii, a articulaţiilor şi a tendoanelor încă insuficient dezvoltate. Cele mai multe maladii ale scheletului, inclusiv Displazia, apar la rasele mari, cu o creştere rapidă, la care aparatul locomotor este supus unor solicitări deosebite. Acest lucru nu este influenţat numai de greutatea corporală prea mare în raport cu vârsta, ci şi de dezvoltarea musculară ce nu se află în concordanţă cu solicitările specifice vârstei. În special masculii ce aparţin acestor rase înclină la modificări ale scheletului. Noi rezultate ale cercetării au stabilit că nu numai acţiunile mecanice, ci şi supradozarea alimentarii cu energie ( ce duce la modificări hormonale în organism şi influenţează dezvoltarea acestor părţi componente ale scheletului, făcându-le mai sensibile la boli şi suprasolicitări ) influenţează scheletul şi în special articulaţiile. Acum desigur trebuie să punem întrebarea dacă o alimentare redusă cu energie duce la o diminuare a gradului de displazie. Conform observaţiilor actuale efectuate de ex. la Ciobăneşti Germani şi Retriveri pe animale, care nu au fost crescute intensiv, s-a putut observa o diminuare a problemelor legate de schelet, articulaţii, inclusiv a HD-ului.
DE O IMPORTANŢĂ PRIMORDIALĂ ESTE CA VITEZA DE CREŞTERE ÎN PRIMELE 6 – 8 LUNI SA FIE MAI LENTĂ.
Mărimea definitivă a câinelui nu este influenÅ£ată de o creÅŸtere mai lentă în primele luni de viaţă. O viteză mare de creÅŸtere, datorată unui surplus de energie, nu se materializează neapărat printr-o îngrăşare a câinelui. Animalele arată mai degrabă “puternice†şi “bine dezvoltateâ€. De aceea, în practică, este foarte greu de cuantificat nivelul de alimentaÅ£ie ÅŸi stabilirea cantităţii optime de mâncare. Pentru unele rase există “greutăţi standard†( la ora actuală se publică pe majoritatea ambalajelor de mâncare pentru câini tineri tabele de greutăţi / vârste ) ce folosesc drept comparaÅ£ie. Atunci când aceasta nu se întâmplă, se poate considera ca regulă : La câinele tânăr trebuie ca coastele, ca ÅŸi vertebrele să fie palpabile, să nu dispară sub un strat de grăsime. O viteza moderată de creÅŸtere nu înseamnă în nici un caz că animalele să fie înfometate! Aici ne bazăm pe spiritul de observaÅ£ie al proprietarului.
Traducere ÅŸi adaptare
Bogdan Niţescu