LUCKY...nu te voi uita niciodata...

[Lucky the one]

Am gresit poza...aceea e cu locul meu de amintiri

[asi_bv]

Am inteles...iti cerusem nr de telefon...vroiam sa te intreb daca ai vrea sa-ti fac un mic cadou...sa iti dau tie puiutul pe care il mai am.

In cele din urma...nu cred ca il pot pastra eu si decat sa iau ceva banuti pe el de la un necunoscut care nu stiu cum se va ocupa de el...prefer sa il dau cuiva despre care stiu sigur (desi nu cunosc personal) ca se va ocupa de el asa cum merita... insa am inteles cele spuse de tine...

O zi frumoasa iti doresc!

[Lucky the one]

In fiecare zi merg la locul meu de aminitiri.

Astazi mi-am amintit ce mirata am fost cand am constatat ca Luckytu' meu se ducea la culcare dupa ora 21. Era simpatic ca statea cu noi sau pe hol, motaia si la un moment dat se ridica si se ducea in camera lui. Avea acolo, la bloc, camera lui, o camera cu mobila de tineret si cele doua fotolii pat stranse reprezentau patul lui. Cred ca era tare fericit acolo. Cred ca in acea perioada eram cei mai fericiti.

Mi se pare o dovada a iubirii lui faptul ca l-a apucat de mana pe un nepot care a facut greseala sa dea mana brusc cu sotul meu si printr-un gest, in joaca, aproape violent. S-au speriat un pic. El a facut bine ca interpretat gestul acela neobisnuit...
In alta zi a venit prietenul fetei mele pe la noi si l-a trimis la masina sotul meu sa aduca ceva...el a fugit spre masina din curte la care Lucky a alergat cu el si l-a capsat de haine...
Prin noiembrie 2008 intr-o zi de sambata m-am dus la ei, la bloc, sa le fac mancare, curat etc.primul lucru pe care il faceam insa era sa iesim la plimbare.Lucky saracu' se abtinea de la nevoi fiziologice de seara in jurul orei 19.In fine, incerc sa descui dar nu reuseam pentru ca era cheia mamei pe partea cealalta. Imi dau seama ca s-a intamplat ceva si il chem repede pe sotul meu care a venit cu un lacatus sa sparga usa. Pana sa reuseasca acest lucru au scos broasca de sus, butucul, si asa l-am vazut pe Lucky cum facea curse intre baie unde i se facuse rau mamei si usa de la intrare unde eram eu. Am priceput astfel cam ceea ce se intamplase.

Este greu de exprimat tristetea mea. Astazi se implinesc 8 luni de cand a plecat baiatul meu...si ca la orice sfarsit de an imi fac bilantul. Din pacate pentru mine anul 2011 intotdeauna va avea valenta negativa din cauza acestei suparari. E trist si ca ma simt cumva neinteleasa de ai mei...stiu ca l-am iubit...ca imi este dor de el si cam atat.

Atasez o poza cu el la bradutul de acum cativa ani si una cu el si Mos Craciun de anul trecut si una care imi place mie ......

[Lucky the one]

Poza mai veche

[Lucky the one]

Si de anul trecut din ajun de Craciun!

[Lucky the one]

 

[Aurel]

Frumoase amintiri,acestea nu pot fi uitate niciodata.Cit despre durerea din suflet aceasta poate disparea intr-un singur fel,alt catel;intunericul dintr-o camera,nu poate fi alungat cu matura,cu aspiratrul,cu galeata, ci intr-un singur mod,aprinzind lumina.In cazul tau un catel este intrerupatorul cu care aprinzi lumina.Ps.sper ca pina la urma vei fi inteleasa mai bine de cine trebuie.

[tanase_traudi]

Te inteleg foarte bine prin ce treci,este cumplit,am trecut si eu prin asa ceva acum 7 ani cand mi-a murit catelul in varsta de 10 ani,10 ani petrecuti alaturi de mine in casa,era singurul din familia mea care stia cand sunt trista,indiferent cat incercam sa maschez acest lucru;mergea singur afara sa-si faca nevoile si sa se plimbe si cand considera el se intorcea acasa,la fel a facut si in ziua nenorocirii cand otravit de administratia locala s-a intors acasa mai mult mort decat viu si a facut un efort urias sa urce trei etaje pentru a-si da ultima suflare la mine in brate. Atunci am spus ca nu mai vreau alt caine si uite ca anul trecut s-a intamplat s-o iau pe Kara,Beni si acum Nor. Ei reusesc sa-mi aline dorul de primul meu catel;acum imi pare rau ca trebuia s-o fac mai demult. Sfatul meu e sa-ti iei alt suflet langa tine.

[Lucky the one]

Timpul trece, vin alte necazuri si probleme, ranile se mai inchid dar... niciodata nu imi voi uita prietenul cel mai bun, cel care a fost langa mine neconditionat si a carui lipsa o voi simti mereu...

[mishu65]

Doamne mi s-a facut pielea de gaina dupa ce am citit povestea ta. Imi pare tare, tare rau. Te inteleg f bine si nu stiu ce sa-ti spun ca sa te simti multumita. Ca ai facut tot ce-ai putut pt el, ca i-ati oferit o mare parte din timpul, viata si sufletul vostru, ca a fost un membru cu drepturi depline? Ai grija de tine si de ai tai si sper ca supararea asta s-o schimbi cu sentimentul de impacare. Stiu c-o sa va fie tare dor de el dar fii impacata ca i-ai oferit o viata frumoasa!

[Lucky the one]

Multumesc mult pentru cuvintele calde "mishu65"
Din pacate nu prea se pot spune multe .... As fi vrut sa fac mai mult pentru el ca merita.
El ma iubea neconditionat si era asa de bun.Am incercat sa compensez faptul ca avea restrictii cu multa, multa afectiune.
I-as fi dat ani de la mine ca sa fim inca impreuna.Din tot sufletul.
Am sa il iubesc mereu...

[mishu65]

Asa sa faci. Din toate animalutele mele mi-aduc aminte si-acum de un papagal pe care l-am pierdut. Am fost nauca, bulversata, au trecut mai mult de 10 ani dar pe Ricky nu l-am uitat. Mergeam la serviciu si sufeream iar colegele spuneau ca e doar un papagal. Nu toata lumea intelege. Apoi a fost un iepuras pe care l-am pierdut din neatentia copiilor si la fel am suferit. Acum am o cateluse adorabila, are 6 ani si e primul nostru catel. Si m-am gandit la tine si azi dimineata si spuneam ca daca mi-ar face cateaua pui ti-as dat cu mare drag unul care sa te aline. Sotul meu spune ca singura fata care il intampina se se bucura cand vine el acasa e... Ela. Desi in casa suntem mai multe, eu si doua fete. Dragut, nu?

[Lucky the one]

Duminica, pe 15 s-a implinit un an...un an fara baiatul meu bun! Greu, foarte greu!

[Lucky the one]

 

[Lucky the one]

In dimineata zilei de 25 octombrie 2002 s-a nascut Luckytu' meu. Maine ar fi implinit 10 ani.Trist daca ma gandesc ca poate, daca as fi putut, daca ar fi depins de mine as fi vrut sa fie inca zece ani alaturi de noi....
A fost norocul meu sa il am... nu stiu cum a facut sora mea sa il ia, stiu ca a prins drag de el si parca, parca l-ar fi oprit pentru ea.
Asa a fost sa fie sa fie singur suflet pe lumea asta care sa ma iubeasca asa cum sunt:buna, rea, frumoasa, urata,grasa, slaba, trista sau vesela.A fost singura fiinta care nu se gandea la propriile interese, care a fost alaturi de mine, in felul lui, indiferent de situatiile cu care m-am confruntat. Asta este insa doar o parte din unicitatea lui.
 Il ador si azi. Il visez cum il protejez, cum il mangai, cat de fericita sunt ca este acolo langa mine. Si eu i-am acceptat toate toanele.Nici el si nici eu nu suntem perfecti dar impreuna puteam faceam o "echipa".Avea multa incredere in mine. Doar in mine. Asta nu se va schimba niciodata.
Cei mai multi oameni din jurul meu nu inteleg de ce aceasta rana nu se va vindeca...si asta pentru ca ei nu pot darui iubire unui suflet de caine, nu stiu cum sa o faca sau nu au avut ocazia.Vreau sa zic multe dar nu pot.
RIP LUCKYTU" MEU DRAG!
Ser sa ne revedem intr-o zi. Astept cu rabdare...inca.